ANALIZĂ Cum a fost pus pe butuci Institutul Cantacuzino. Cercul vicios în care s-a înecat producţia de vaccin autohton
0Singurul institut de microbiologie şi imunologie din ţară abia reuşeşte să supravieţuiască. Angajaţii, nemulţumiţi de situaţia incertă în care se află, au protestat din nou, motivând că nu şi-au primit salariile de luni bune. În tot acest timp, autorităţile se spală pe mâini şi aruncă responsabilitatea de la una la cealaltă. În consecinţă, producţia de vaccin pe anul 2015 a fost deja compromisă.
Datorii de milioane de euro, producţie de vaccinuri compromisă, incertitudine şi angajaţi care îşi cer drepturile în stradă. Aşa poate fi descrisă situaţia actuală de la Institutul Cantacuzino, cel mai mare institut de microbiologie şi imunologie din ţară.
Mutat de şapte luni din subordinea Ministerului Sănătăţii în cea a Ministerului Educaţiei, sub pretextul că ar putea beneficia de finanţare suplimentară, Institutul Cantacuzino se îndreaptă, de fapt, spre un iminent dezastru, atrage atenţia doctorul Marian Toader, şeful sindicatului TESA, care spune că niciun reprezentant al Guvernului nu îşi doreşte să pună umărul pentru a soluţiona situaţia gravă de la Institutul Cantacuzino.
Salariile angajaţilor nu au mai fost plătite integral din decembrie, din cei 510 oameni, câţi lucrau anul trecut, mai bine de 30 şi-au dat demisia, iar laboratoarele nu au suficientă materie primă pentru a putea face teste de laborator. În consecinţă, institutul nu se poate autofinanţa în contextul în care datoriile sale nu au fost şterse, aşa cum s-a întâmplat anul trecut cu Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. În plus, Institutul Cantacuzino nu a fost decretat institut strategic, subliniază Toader, potrivit căruia o astfel de măsură necesită dezbateri în cadrul CSAT.
„Disperarea noastră a ajuns la cote maxime. Din câte văd, guvernanţii nu vor să facă nimic. Au desemnat o nouă comisie interministerială care să vină cu soluţii. Am ajuns să ne învârtim într-un cerc vicios, nu s-a discutat de salarii, nu există un scop al instututului, nu s-a stabilit niciun termen pentru a elabora o strategie de reluare a activităţii. Problema noastră este una urgentă. Asta este răsplata unui institut care a avut grijă de sănătatea noastră timp de 94 de ani”, a explicat, pentru „Adevărul”, doctorul Marian Toader.
Au bani în conturi, dar nu îi pot folosi
Medicul susţine că incertitudinea este cuvântul de ordine în momentul de faţă. Angajaţii nu ştiu cui să se adreseze, nu înţeleg ce minister ar trebui să furnizeze leafa lunară care, în cazul multora, nu depăşeşte salariul minim pe economie. Cei care au venit în continuare la serviciu, în ciuda faptului că nu au fost plătiţi şi abia reuşesc să îşi achite transportul lunar, nu au cu ce să muncească. Spre exemplu, laboratorul pentru detectarea tuberculozei întâmpină blocaje în aprovizionare.
„Din lipsa materiei prime nu putem lucra la capacitate maximă. Asta în condiţiile în care România ocupă locul I la nivel european din punct de vedere al infecţiilor cu tuberculoză”, a precizat doctorul Toader, şeful laboratorului.
Pe lângă datoriile de cinci milioane de euro pe care le are în prezent, Institutul Cantacuzino riscă să fie penalizat de Banca Mondială care a investit 10 milion de euro, bani prin care institutul a fost dotat cu echipamente de ultimă generaţie. Şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a virat jumătate de milion de dolari în conturile institutului, dar nimeni nu se poate atinge de ei, banii fiind alocaţi pentru producţia de vaccinuri BCG, pentru care unitatea nu are autorizaţie la ora actuală, ea fiind ridicată de autorităţile române.
Producţia de vaccin din 2015, compromisă
În lipsa interesului decidenţilor, producţia de vaccin antigripal pentru sezonul gripal 2015/2016 este deja compromisă, continuă Marian Toader. Pentru ca România să fie unul dintre furnizorii de ser antigripal la nivel european, primele teste ar fi trebuit deja făcute. Prin urmare, Institutul a pierdut, din nou, startul. Şefii de la Sănătate s-au acoperit, însă, anul trecut, când au semnat un contract valabil pe o perioadă de trei ani cu un mare producător internaţional de vaccin antigripal.
Unul dintre motivele pentru care Institutul Cantacuzino a ajuns pe butuci a fost managementul prost. Schimbările dese ale conducerii au pus cruce unităţii care a fost în 2010, în plină pandemie de gripă aviară, unul din cei 12 furnizori de vaccin din lume.
„În caz de pandemie încă există specialişti. În 2013, când a trebuit să facem vaccinul antigripal am stat cu arma la picior, una din centrifugi s-a stricat. Ideea este că noi nu ne putem autofinanţa. Se punea problema ca producţia să treacă pe SRL, ceea ce este de neacceptat. Institutul a fost văzut ca un întreg”, a conchis Toader.