AFP: Laţul se strânge în jurul lui Trump, care are trei opţiuni în ancheta rusă
0Donald Trump pare să aibă puţine opţiuni în faţa laţului judiciar care se strânge în jurul apropiaţilor săi şi a unei ipotetice proceduri de destituire, evocatăîn mod public de către preşedintele american, scrie AFP.
Locatarul Casei Albe a trăit o marţe neagră cu doi apropiaţi în boxele justiţiei - unul găsit vinovat, celălalt pledând vinovat şi implicându-l pe miliardarul republican.
Aceste două cazuri nu sunt legate în mod direct de complexa anchetă rusă a lui Robert Mueller cu privire la suspiciuni de complicitate între echipa de campanie a lui Trump şi Moscova, însă atacuri neîncetate ale preşedintelui sugerează cel puţin că acesta din urmă este extrem de îngrijorat.
Problema impeachment-ului - procedura de destituire a preşedintelui de către Congres - a fost de altfel evocată în mod public de către Trump, întrebat de Fox News, într-un interviu difuzat joi dimineaţa (ora locală).
Potrivit unor experţi, conducătorul dispune de trei opţiuni strategice. Niciuna nu este ideală.
Cooperarea cu Mueller
Donald Trump repetă într-una că nu s-a comis nicio infracţiune, denunţând ”o vânătoare de vrăjitoare”. Însă el evită de luni de zile să fie interogat de Mueller.
”Ar trebui absolut să adopte şi să îmbrăţileze o strategie de transparenţă”, sugerează, din contră, Eric Freedman, un profesor de drept constituţional la Universitatea Hofstra din statul New York.
O asemena opţiune ar însemna să înceteze criticile recurente la adresa acestei anchete şi să nu-l mai susţină pe fostul său director de campanie Paul Manafort, găsit vinovat de fraudă bancară şi fiscală.
În opinia lui Robert Bennett, un avocat specializat în drept penal care a lucrat alături de fostul preşedinte Bill Clinton în anii '90, această strategie nu este, cu toate acestea, de actualitate.
Donald Trump şi anturajul său ”au decis cu mult timp în urmă să-l atace pe procurorul special. Ar fi dificil, acum, să se răzgândească”, declară pentru AFP acest jurist.
”În opinia mea, el nu ar putea să coopereze cinstit fără să se compromită singur”, apreciază el.
Cooperarea ar putea să-l pună pe preşedinte într-o poziţie dificil de susţinut dacă, aşa cum îşi imaginează mulţi, fiul său Donald Trump Jr. şi alţi membri ai familiei sale sunt în vizorul procurorului.
Atac şi câştig de timp
Altă opţiune este, aşadar, să se arunce cu toate forţele în bătălia alegerilor legislative din noiembrie, pentru a evita ca una dintre cele două Camere ale Congresului să treacă înapoi în mâna democraţilor şi să scape astfel de procedura de destituire.
Strategia sa actuală este să încerce să convingă că ancheta Mueller este în realitate o operaţiune a democraţilor.
Casa Albă cere, de altfel, ca echipa Mueller să respecte o politică a Departamentul Justiţiei care vrea ca procurorii să nu înceapă nicio acţiune care să fie în defavoarea vreunui candidat cu 60 de zile înaintea vreunor alegeri.
”Eu nu văd pe nimeni în alegerile din noiembrie legat de cei vizaţi de anchetă”, temperează Michael German, un fost agent FBI şi expert la Brennan Center for Justice.
În opinia lui Bennett, o posibilă strategie este a diversiunii.
”Treaba mea era să scot acest dosar Jones din acoperirea mediatică zilnică”, povesteşte acest fost avocat al lui Bill Clinton despre Paula Jones, care l-a dat în judecată pe preşedinte acuzându-l de hărţuire sexuală.
Dacă Donald Trump sau cineva din familia sa este acuzat, strategia de blocare a dosarului din cauza unor chestiuni constituţionale ar putea să permită taberei preşedintelui să câştige timp, eventual până la sfârşitul mandatului.
”Puţin contează deznodământul, ar fi cel mai bine pentru el”, pariază Bennett.
Opţiunea radicală
Donald Trump ar putea, de asemenea, să-l destituie pe Mueller şi să pună capăt anchetei. El a repetat acest lucru în mai multe rânduri, fără să avanseze concret către o ”opţiune nucleară”, care le trezeşte republicanilor amintiri neplăcute.
În octombrie 1973, Richard Nixon l-a destituit pe procurorul special însărcinat cu dosarul Watergate. Susţinerea preşedintelui s-a prăbuşit, iar înlocuitorul său a continuat ancheta.
Aproape un an mai tâziu, Nixon a demisionat în faţa ameninţării unei destituiri probabile.