Lacrima lui Voronin, „trădarea“ lui Filat şi identitatea lui Godea

În cadrul vizitei Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse la Chişinău, liderul comuniştilor moldoveni a fost decorat cu ordinul Sfântului şi Cuviosului Kneaz Daniil al Moscovei, de gradul I, invocându-se meritele pe care le-ar fi avut acesta în susţinerea mănăstirilor şi bisericilor ortodoxe din Moldova. În timpul ceremoniei, desfăşurate la Mănăstirea Curchi, lui Voronin, vădit emoţionat, i-au dat lacrimile. Ce ar fi însemnat ast

O slăbiciune a unui „luptător şi erou pentru independenţa Moldovei", cum îl elogiază presa procomunistă sau este vorba de altceva?

Ar fi o slăbiciune, datorată vârstei înaintate, dar, de ce nu, şi o manifestare emotivă în legătură cu faptul că Moscova îi este recunoscătoare, în ciuda unor acţiuni rebele - în 2003 şi 2005, de exemplu - pentru că a menţinut Republica Moldova în sfera de influenţă a Rusiei.

Primind acest ordin cu o denumire sugestivă, Voronin se poate considera cneaz moscal, trimis într-o misiune reuşită până la un punct, la o periferie a fostului imperiu. Totodată, lacrima fostului preşedinte moldovean poate fi privită şi ca un semnal că Biserica Rusă i-a iertat păcatele pentru activitatea sa antireligioasă şi ateistă de dinainte de 1989. Poate însemna şi că Putin i-a iertat greşelile.

O săptămâna mult mai grea a avut premierul Filat. Aşa cum a anunţat anterior, responsabilii pentru neîmpiedicarea sau complicitatea la organizarea atacurilor raider asupra băncilor trebuiau să fie sancţionaţi. Iniţiativa sa, exprimată în cadrul raportului prezentat în Parlament la 13 octombrie, de a cere demiterea directorului SIS, a procurorului general şi a preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Reglementarea Pieţei Financiare a adus pe muchie de cuţit şansele de supravieţuire a AIE-2.

Votul comuniştilor pentru iniţiativa PLDM de demitere a şefului SIS (votată de 31 de deputaţi liberal-democraţi, plus de 38 dintre cei 42 de comunişti) a revigorat vechea presupunere că Filat a făcut alianţă cu PCRM de ceva vreme. Mai degrabă însă mi se pare că Voronin a votat cu PLDM nu din dragoste faţă de premier, dar din resentimentele pe care le nutreşte faţă de Lupu şi Plahotniuc, dar şi faţă de Ghimpu. A vorbi de o alianţă verde-roşie e prea devreme şi e în detrimentul imaginii ambelor partide, mai ales a PCRM.

Votul din Parlament din 13 octombrie şi luările de poziţie ale unor deputaţi au aruncat o nouă lumină asupra unor ipoteze formulate în ultimul timp de mass-media. Votul PL solidar cu PD împotriva iniţiativei PLDM, a aruncat o umbră proastă asupra liderului liberal Ghimpu, despre care s-a spus că ar fi „cumpărat" de Plahotniuc.

În acelaşi timp, cererea exprimată de Mihai Godea de demitere a premierului Filat în acest context alimentează ipoteza potrivit căreia ieşirea sa din PLDM a fost determinată de manevrele „păpuşarului". Dacă e aşa sau nu vom afla, cel puţin indirect, din alte luări de poziţie ale deputatului rebel.

Oricât de criticabile ar fi manevrele lui Filat, revendicarea demisiei sale mi se pare scandaloasă şi deplasată, chiar dacă, într-adevăr, acţiunile sale recente deschid perspective periculoase pentru stabilitatea politică din Republica Moldova.

Avantajul său este însă că eforturile îi sunt acoperite de funcţia pe care o deţine, acea de premier, prin comparaţie cu rivalul său Plahotniuc, care nu-şi asumă deschis actul guvernării şi preferă să tragă sforile de după cortină.

Temerile celor care atrag atenţia asupra pericolului concentrării puterii în mâinile unei persoane nu sunt de neglijat, dar partea bună a unor remanieri cerute, inclusiv în Guvern, este că atunci vom şti cel puţin de la cine să cerem socoteală în cazul comiterii unor fărădelegi similare cu cele întâmplate în ultima vreme.