Scandalul interceptărilor cuprinde şi România

Agenţia pentru Securitate Naţională (NSA) din Statele Unite ale Americii ar fi primit încă din 2010 mandat pentru a intercepta comunicaţii din 193 de ţări, inclusiv România.

Practicile folosite de NSA pentru a colecta informaţii au stârnit un scandal internaţional de spionaj care nu pare că se va termina prea curând. După ce Washingtonul a fost aspru criticat pentru că a permis spionarea propriilor cetăţeni şi a liderilor din state aliate, conducătorii americani şi serviciile de informaţii şi-au pasat unii altora responsabilitatea, vorbind chiar de o încălcare a legii de ofiţerii NSA. Acum se află că, de fapt, Agenţia avea mandat pentru toate interceptările de la o instanţă specială – Tribunalul pentru Supravegherea Serviciilor de Informaţii. 

În 2010, acest tribunal ar fi dat NSA mandat pentru a intercepta comunicaţiile – scrise şi audio – pentru nu mai puţin de 193 de ţări, printre care şi România, a transmis în exclusivitate cotidianul american „The Washington Post”, publicând un document secret obţinut de la Edward Snowden, fostul consultant al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) din SUA, care a dat în vileag practicile controversate folosite de NSA pentru colectarea de informaţii.

Atunci, NSA a primit dreptul de a strânge şi analiza comunicaţiile tuturor statelor din Organizaţia Naţiunilor Unite, cu excepţia Marii Britanii, Canedei, Australiei şi Noii Zeelande. Agenţia avea dreptul să facă asta „în cazul în care consideră necesar”, primind totodată permisiunea de a intercepta şi instituţii precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Organizaţia Internaţională pentru Energie Atomică.

Spionarea străinilor este legală

Dezvăluirile au venit cu o zi înainte ca programul PRISM, utilizat de serviciile americane pentru a colecta şi analiza comunicaţii pe internet, să fie catalogat drept „legal şi util” de o comisie independentă de anchetă din Congresul American. La fel precum în cazul operaţiunilor NSA, guvernanţii americani au conchis că programul PRISM este necesar pentru lupta împotriva terorismului. Acesta a fost argumentul invocat de Washington în numeroase cazuri, chiar şi atunci când s-a aflat despre interceptarea şi urmărirea unor jurnalişti.

De ce nu a ştiut CIA de Ucraina şi Irak?

Însă eşecurile răsunătoare ale serviciilor de informaţii din ultimii ani ridică numeroase semne de întrebare cu privire la mandatul lor în numele luptei antitero. Un incident fără explicaţie este atacarea cu bombă a maratonului de la Boston de cetăţeni americani de origine cecenă, în 2013. O altă pată neagră şi motiv de reproş pentru CIA este actuala criză din Ucraina, dar şi situaţia actuală din Irak, unde o grupare teroristă a reuşit să capete practic controlul asupra întregii părţi de nord a ţării. 

NSA se concentrează pe activităţi antitero şi securitate naţională, dar a elaborat în acelaşi timp sisteme care-i permit să monitorizeze cantităţi uriaşe de comunicaţii, digitale sau în alt format, în Germania şi în alte ţări. 

Agenţia poate intercepta un volum uriaş de e-mailuri, mesaje SMS şi conversaţii pe telefoanele mobile desfăşurate prin aplicaţii, amintesc juranliştii germani. 

Edward Snowden, fostul angajat CIA care a iscat un scandal internaţional privind operaţiunile de strângere de informaţii ale Statelor Unite, se află de un an în Rusia, unde a primit azil. 

Snowden a ajuns în Moscova pe 23 iunie de la Hong Kong, unde se afla atunci când au fost publicate informaţiile furnizate de el despre practicile controversate de colectare de informaţii ale Agenţiei Naţionale pentru Securitate (NSA) a Statelor Unite ale Americii. 

Dezvăluirile făcute Snowden, au arătat cum Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite folosea de cel puţin şapte ani practici precum monitorizarea apelurilor telefonice şi a conturilor de e-mail a milioane de cetăţeni americani. 

În baza unui ordin judecătoresc emis de un tribunal secret al Statelor Unite, Agenţia pentru Securitate Naţională colectează înregistrări telefonice a milioane de americani. 

Motivarea instanţei se bazează pe faimoasa lege Patriot Act, care permite practic autorităţilor să întreprindă astfel de acţiuni dacă există suspiciuni că securitatea naţională este în pericol. Prevederile au fost concepute pentru a dejuca atentate teroriste şi tentative de spionaj, iar folosirea acestei legi pentru monitorizarea apelurilor telefonice a milioane de cetăţeni americani este numită acum un abuz fără precedent.