Politica unicului copil: avantaj sau ameninţare pentru China?

Reuniunea de grad înalt a politicienilor chinezi, care s-a încheiat săptămâna trecută la Beijing, s-a concentrat pe elaborarea reformelor menite să revitalizeze economia naţională, ameninţată de perspectivele negative ale scăderii ritmului de creştere. Una dintre cele mai aşteptate rezultate ar putea fi eliminarea politicii unicului copil, însă specialiştii avertizează că răul a fost deja făcut: China va rămâne fără îndeajuns de mulţi copii.

Noua reformă care vizează organizarea familiilor chineze le-ar permite cuplurilor în care unul dintre parteneri este singur la familie să aibă doi copii, această regulă fiind deja acceptată în cazul familiilor din zonele rurale, din comunităţile etnice. Astfel, un milion de părinţi în fiecare an vor putea să profite de permisivitatea guvernului  şi să-şi extindă familiile, potrivit estimărilor făcute de experţii demografi.

Însă această „ajustare”, aşa cum a scris mass-media din China legat de reevaluarea politicii unicului copil, nu va fi o măsură îndeajuns de puternică pentru a contracara faptul că „cea mai populată ţară din lume, cu 1,35 de miliarde  de oameni, va avea curând prea puţini oameni. Sau, mai degrabă, prea puţini oameni potriviţi”, notează săptămânalul american „Time”.

Aplicată încă din 1979 pentru a stimula dezvoltarea unei societăţi aglomerate, sărace, proiectul de organizare familială este considerat un contribuitor major la transformarea economică a Chinei, în ciuda încălcărilor drepturilor omului care au fost făcute în numele acestei politici.

Alcătuirea societăţii, modificată în mod artificial

După mai bine de trei decenii de implicare a guvernului în planificare a familiilor chineze a afectat modul normal de dezvoltare a societăţii, iar China a ajuns să fie reprezentată de o populaţie cu o structură distorsionată: prea puţini tineri, prea puţine femei şi prea mulţi vârstnici.

„Politica unicului copil se va adăuga la celelalte erori grave din istoria recentă a Chinei”, alături de Revoluţia Culturală din 1966-76 şi foametea din 1959-61, au scris trei experţi demografi chinezi în paginile Analizei Populaţiei şi Dezvoltării, jurnal american. „Deşi primele două greşeli grave au costat amândouă zeci de milioane de vieţi, daunele s-au manifestat pe termen relativ scurt şi au fost corectate ulterior. Politica unicului copil, în schimb, le va depăşi în gravitate”, au continuat specialiştii.

Acum, China trebuie să facă faţă mai multor probleme sociale care sunt întâlnite de obicei la ţările mai dezvoltate, acestea din urmă fiind mai bine pregătite să le rezolve. Grija Chinei este că populaţia sa îmbătrâneşte înainte să ajungă şi prosperă, ceea ce se traduce printr-o explozie de bătrâni chinezi.

Prea mulţi copii „nepotriviţi”

Anul trecut, Biroul Naţional de Statistică al Chinei a spus pentru prima dată că populaţia ajunsă la vârsta legală pentru a munci s-a micşorat, ceea ce reprezintă o problemă gravă pentru un guvern ce depinde de forţa de muncă puternică care să asigure creşterea economică. Limitând familiile din zonele urbane să aibă un singur copil în timp ce multe familii din zona rurală au beneficiat de o relaxare a politicii, China şi-a creat o populaţie care nu se potriveşte cu modelul ţărilor dezvoltate.

„Nu cred că politica unicului copil a meritat”, a spus Mu Guangzong, profesor la Universitatea din Peking. „Oamenii care au creat această politică nu şi-au imaginat niciodată toate problemele prin care trebuie să trecem noi acum. Acum, societatea va trebui să plătească pentru ignoranţa lor”, a încheiat expertul.

Deocamdată, nu a fost stabilită o dată la care ar trebui implementată noua politică de organizare familială. Majoritatea termenelor limită de acest fel diferă deoarece sunt stabilite la nivel local.