Cum a reușit un lunetist ucrainean să doboare o țintă aflată la doi kilometri. Recordul, deținut de celebrul „Wali”
0Un lunetist al Forțelor Speciale Ucrainene a eliminat un soldat rus de la o distanță de 2.710 de metri depășindu-l pe britanicul Craig Harrison (2.475 de metri), dar rămânând în urma celebrului „Wali”, care deține recordul pentru cea mai lungă împușcătură din lume: 3.540 de metri.
În era dronelor și munițiilor de mare precizie lunetiștii capabili să nimerească o țintă de la distanțe extraordinare sunt legende vii. Cu toate că au la dispoziție tehnologia necesară – anemometre, telemetre cu laser și lunete performante – măiestria lunetistului joacă un rol esențial.
El trebuie să fie capabil să calculeze cu precizie impactul factorilor atmosferici – temperatură, altitudine, umiditate – și să țină cont de factori precum curbura și mișcarea de rotație a pământului, relatează Daily Mail.
Guvernul ucrainean a publicat o înregistrare video cu împușcătura lunetistului ucrainean fără a furniza prea multe detalii despre această reușită de excepție.
Mai multe condiții trebuie îndeplinite simultan pentru asigurarea unei traiectorii a glonțului care să fie suficient de precisă astfel încât să-și atingă ținta aflată la o distanță considerabilă – ținând cont că condițiile atmosferice se pot modifica brusc și ținta poate fi în mișcare.
Condiții pentru o lovitură fără greș
O țintire precisă depinde printre altele de raportul dintre altitudine, temperatură și umiditate care influențează traiectoria glonțului și viteza de deplasare spre țintă. Cele mai importante sunt altitudinea și temperatura: un mediu mai rarefiat dat de temperaturi scăzute și altitudine mare înseamnă că glonțul întâmpină mai puțină rezistență în deplasarea sa spre țintă.
Lunetiștii trebuie să cunoască viteza vântului nu doar acolo unde se află, ci și în diferite puncte de-a lungul traiectoriei glonțului și la țintă. Pentru a-și da seama de cum bate vântul la o distanță mai mare, lunetistul caută indicatori de vânt precum hainele pe o sfoară, fumul sau orice altceva care se unduiește sau e ridicat de vânt.
Alte considerații posibile pot include curbura și rotația Pământului, unghiul de tragere în cazul în care trăgătorul și ținta se află la înălțimi diferite și orice altceva, cum ar fi vegetația între lunetist și țintă, care ar putea devia tragerea.
Deoarece Pământul se rotește, tirurile de la distanță trebuie să țină cont și de raportul dintre mișcările Pământului și cele ale țintei, cunoscut sub numele de Efectul Coriolis.
La o distanță de aproximativ 300 de metri, începe să se observe o diferență de câțiva centimetri între focuri, în funcție de direcția în care sunt trase. Atunci când se trage din emisfera nordică spre nord sau spre sud, glonțul va ateriza probabil în dreapta țintei. Din emisfera sudică, glonțul va ateriza ușor spre stânga atunci când se trage spre nord sau spre sud.
În mod similar, gloanțele trase spre Vest au o forță centrifugă mai mică decât gloanțele trase spre Est, deoarece Pământul se rotește de la Vest la Est, ceea ce este cunoscut drept efectul Eötvös.
Lunetișii trebuie să țină cont și de efectele balistice ale armei și de faptul că rezistența creată de vânt face ca glonțul să fie deviat spre dreapta pe distanțe lungi.
Primul record de țintire reușită la mare distanță a fost stabilit de un britanic
Britanicul Craig Harrison, care a stabilit primul un record de lovire a unei ținte de la distanță mare în Afganistan, a fost și singurul care și-a povestit experiența.
El a reușit lovitura în 2009, în provincia Helmand, și a efectuat-o în condiții de presiune atunci când camarazii săi erau în pericol de a fi uciși de luptătorii talibani care trăgeau în ei.
Țintele erau în afara razei efective a armei, dar condițiile atmosferice erau favorabile: o vreme fără vânt, cu temperaturi moderate și cu vizibilitate bună.
Harrison avea o pușcă L115A3 cu care a tras trei gloanțe, primul și-a ratat țintele, dar următoarele două au avut succes.
Un canadian deține recordul pentru cea mai lungă împușcătură din lume
Recordul său de 2.475 de metri a fost doborât în 2017, de un lunetist canadian care lupta împotriva ISIS în Irak. Lovitura sa a fost cu adevărat spectaculoasă: el a nimerit o țintă aflată la 3.540 de metri.
Armata canadiană a precizat că lunetistul a folosit o pușcă cu lunetă McMillan TAC-50, iar glonțul a avut nevoie de puțin mai puțin de 10 secunde pentru a atinge ținta. Soldatul era membru al Forței de elită Joint Task Force 2, care oferea sprijin forțelor irakiene la acea vreme, și a "întrerupt" un atac al ISIS asupra acestora.
Uciderea a fost verificată în mod independent pe baza unor înregistrări și a unor echipamente care au adunat date precise despre cum a fost realizată tragerea, au explicat la vremea respectivă surse militare. „Este un record mondial care s-ar putea să nu mai fie egalat niciodată”, a adăugat sursa.
Glonțul folosit pentru împușcătura record a fost un glonț de calibrul 50, capabil să perforeze blindaje, potrivit site-ului militar SOFREP, care a precizat că împușcătura a fost filmat de o dronă Predator.
Reușita unui lunetist ucrainean
Se știe că Ucraina folosește pușca Snipex Alligator, care este mai mare, are un glonț mai greu, și o rază de acțiune mai mare decât faimoasa sa verișoară americană Barrett de calibru .50, ceea ce înseamnă că este destul de plauzibil ca unul dintre lunetiștii Kievului să înregistreze un atare record.
Imaginile publicate de forțele armate ucrainene surprind un bărbat care se deplasează printre copaci înainte ca trăgătorul să își focalizeze obiectivul asupra pieptului său.
Din imagini se observă cum lunetistul ia la țintă o siluetă, care cade la pământ, și apoi o a doua care fuge în direcția primei. Ambele figuri se prăbușesc. Între momentul țintirii și tragere au trecut doar trei secunde – unii au observat că este un timp prea scurt în raport cu distanța pe care a trebuit să o parcurgă glonțul.