Video Povestea incredibilă a sergentului ucrainean care a supraviețuit 16 luni într-un buncăr. Realitatea dură a războiului modern

Un sergent ucrainean a supraviețuit 471 de zile într-un buncăr subteran, în condiții extreme, aproape fără apă și aer, în timp ce luptele cu trupele ruse continuau fără oprire. Povestea sa, relatată pentru TCN, scoate la iveală realitatea dură a războiului modern. 

Serghei Tișcenco, un sergent ucrainean în vârstă de 46 de ani, a petrecut mai bine de 16 luni într-un buncăr improvizat din lut, săpat sub un drum din apropiere de Bahmut, pe linia frontului din estul Ucrainei. A intrat acolo în vara anului 2023 și a ieșit abia în octombrie 2025, după 471 de zile de luptă continuă pentru supraviețuire.

„Totul este subteran. Totul a fost săpat. La intrare era un șanț, apoi o secțiune acoperită cu bușteni și camuflată cu pământ și nisip”, a povestit acesta pentru TCN. „Poziția noastră a fost săpată chiar sub un drum asfaltat. Așa că eram limitați de lățimea drumului, dar am continuat să o extindem pe lungime”.

În tot acest timp, soldații au fost supuși bombardamentelor constante, atacurilor cu drone și unei lipse acute de resurse. Hrana și apa ajungeau rar, iar uneori aveau „doar o înghițitură de apă la fiecare schimb de patru ore”.

„Nu mai era nimeni care să-i înlocuiască pe cei morți”

Experiența lui Tișcenko a devenit dramatică încă din prima săptămână, când o echipă de asalt rusă a atacat buncărul. Trei camarazi au fost uciși, iar alți soldați au căzut în zilele următoare.

„Punctul de cotitură a fost când băieții au murit în acel asalt și am văzut că nu mai era nimeni care să-i înlocuiască pe cei morți”, își amintește el. „Am rămas cinci, apoi patru. Mi-am dat seama că vom sta aici mult timp.”

În lipsa întăririlor, grupul a fost nevoit să reziste singur, într-un spațiu îngust, cu paturi săpate în pământ „de dimensiunea unui sicriu”.

„Supraviețuirea este victoria”

Potrivit lui, războiul modern nu mai seamănă cu cel clasic: soldații nu mai luptă față în față, ci se ascund de drone. „Luptele de modă veche sunt minime – supraviețuirea este victoria”.

Ieșirile din buncăr pentru aprovizionare erau extrem de riscante, iar fiecare misiune putea fi ultima. Uneori, soldații erau nevoiți să alerge noaptea kilometri întregi pentru a recupera provizii sau pentru a încărca baterii.

În timp, condițiile din buncăr s-au deteriorat drastic. O mică deschidere folosită pentru observație a fost închisă din cauza riscului de atacuri cu drone, ceea ce a redus și mai mult oxigenul. „Respirația era greoaie, astmatică”, povestește Tișcenko.

Lipsa apei i-a forțat să sape o fântână subterană, o operațiune periculoasă care le putea trăda poziția. În același timp, trebuiau să acopere constant breșele provocate de explozii.

În cele mai dificile momente, Tișcenko și colegii săi au înregistrat mesaje pentru familii. „Sprijinul copiilor m-a ajutat; mi-a dat putere... Nu mă așteptam să fiu suficient de puternic pentru a supraviețui”.

Evadarea

După mai multe încercări eșuate, Tișcenko a reușit să părăsească buncărul parcurgând doar trei kilometri - o distanță care s-a dovedit însă extrem de dificilă din cauza stării fizice precare.

Mușchii îi erau atrofiați, iar corpul nu mai era obișnuit cu aerul curat, ceea ce l-a făcut să se simtă amețit și slăbit.

Decorat ulterior cu titlul de „Erou al Ucrainei”, acesta spune că visează să revină la viața de dinainte de război și să deschidă o clinică veterinară. Cu toate acestea, unii dintre camarazii săi au rămas pe front.

Povestea sa este o mărturie directă a realității crude din Ucraina, unde, dincolo de strategii și fronturi, supraviețuirea de la o zi la alta a devenit cea mai importantă victorie.