Cum ar putea ajuta NATO Ucraina să exporte cereale: Soluția unui fost comandant suprem al Forțelor Aliate în Europa
0O operațiune navală americană implementată cu succes împotriva Iranului la sfârșitul deceniului 1980-1990 ar putea fi reluată în prezent în cazul Rusiei, scrie amiralul în rezervă James Stavridis, fost comandant suprem al Forțelor Aliate în Europa, referitor la deblocarea crizei provocate de Vladimir Putin prin retragerea țării sale din acordul privind exporturile de cereale prin Marea Neagră.
În cea mai recentă escaladare a crimelor sale de război împotriva Ucrainei, Vladimir Putin a decis să retragă Rusia din acordul care a permis timp de aproape un an, între 22 iulie 2022 - 17 iulie 2023, exporturile de produse agricole ucrainene și rusești prin Marea Neagră.
Există mai multe motive pentru decizia lui Putin: frustrarea față de sancțiunile occidentale, îngrijorarea față de succesul progresiv al contraofensivei ucrainene și furia față de atacurile asupra podului de peste strâmtoarea Kerci, un nod logistic important pentru armata rusă și un simbol al ocupației sale în Ucraina.
În afară de retragerea din acordul cerealelor, mediat și monitorizat de ONU și Turcia, Rusia a amenințat voalat cu atacuri asupra transportatorilor de cereale. Această amenințare ar putea duce la o blocadă, la fel cum s-a întâmplat în primele luni ale invaziei ruse din Ucraina.
Conform dreptului internațional, astfel de blocade sunt ilegale. Ori, legal, nu există o stare de război între Rusia și Ucraina, în condițiile în care Putin refuză acest termen, mascându-l sub termenul „operațiune specială militară”.
Posibil răspuns din partea Occidentului
Cum ar putea reacționa Occidentul la acest act al lui Putin, care folosește totodată foametea ca armă? Și ce a putea face pentru a-i contracara planurile? Pentru început, Statele Unite pot folosi lecțiile din propria istorie, scrie James Stavridis în Bloomberg.
Mai concret, fostul comandant suprem al Forțelor Aliate în Europa propune repetarea operațiunii Earnest Will. Implementată în perioada 24 iulie 1987 - 26 septembrie 1988, această operațiune a permis protejarea petrolierelor din Kuwait de potențiale atacuri din partea Iranului și menținerea strâmtorii Ormuz deschise pentru comerțul mondial de petrol și gaze.
Atunci Washingtonul a schimbat steagul petrolierelor kuwaitiene cu cel al Statelor Unite, făcându-le astfel active americane. Apoi au creat un sistem complex de comandă și control asupra apelor din Golful Persic, asigurând pentru petroliere atât o apărare zonală, cât și individuală.
În ceea ce privește cerealele ucrainene, având în vedere natura umanitară a încărcăturilor, s-ar putea să nu fie necesară schimbarea completă a steagurilor navelor din Marea Neagră. Motivul escortării lor ar intra, în esență, sub prevederile largi ale dreptului internațional care permit libertatea navigației în apele internaționale, precum și protecția transportului umanitar în zonele de conflict.
Din păcate, ONU nu va putea prelua conducerea din cauza capacității Rusiei de a bloca prin veto orice decizie a Consiliului de Securitate. Prin urmare, este posibil ca misiunea să fie îndeplinită fie de convoaie navale ale NATO, fie ale unei coaliții de voluntari condusă de Statele Unite și care ar putea include și țări din bazinul Mării Negre.
Potrivit lui Stavridis, astfel de convoaie ar dispune de mijloacele necesare militare și tehnice de a asigura protecția navelor comerciale.
Potențiale riscuri
Însă, înainte de a începe misiunea, aliații ar trebui să explice clar publicului scopul și intențiile din spatele ei și să-i transmită Rusiei că nu caută nicio confruntare, ci doar asigurarea libertății de navigație și protecția navelor cu încărcături pentru țări expuse riscului de foamete.
Există și alte riscuri. Turcia, care controlează trecerea către Marea Neagră, ar putea manifesta o lipsă de dorință politică de a coopera. În plus, există posibilitatea unui incident neintenționat cu „daune colaterale”, ca în cazul doborârii unui avion comercial iranian în timpul Earnest Will.
Putin va fi furios și amenințător, dar este puțin probabil să intre într-o luptă directă cu NATO sau o eventuală o coaliție navală condusă de Statele Unite, notează James Stavridis.