Motivul principal din cauza căruia nu reuşim să facem ceea ce ne dorim în viaţă: cum ne ajută strategia obiectivelor secundare să ne atingem scopul

În dorinţa de a-şi atinge obiectivele setate în viaţă, oamenii pierd din vedere un aspect esenţial, este de părere un profesor de psihologie de la prestigioasa Universitate Harvard.

Profesorul de psihologie Amy Cuddy a studiat în ultimii ani motivele din cauza cărora oamenii dau de cele mai multe ori greş în viaţă şi nu reuşesc să-şi realizeze obiectivele. 

Pe baza cercetărilor derulate, profesorul de la Universitatea Harvard consideră că oamenii au tendinţa de a se concentra numai pe rezultatul pe care îl doresc, dar pierd din vedere procesul sau, mai exact, etapele pe care trebuie să le parcurgă ca să ajungă la deznodământul sperat.

Profesorul specializat în comportament uman şi autor al volumului ”Presence: Bringing Your Boldest Self to Your Biggest Challenges”, a condus mai multe cercetări axate pe identificarea acelor factori care determină oamenii să-şi privească eşecurile cu regret sau să se mândrească din plin cu ceea ce au reuşit să realizeze.

„Premiul cel mare” ne distrage atenţia 

Un motiv important identificat se referă la faptul că oamenii îşi stabilesc de multe ori obiective care nu sunt realiste sau nu reuşesc să-şi planifice modul în care vor atinge un anumit obiectiv.

„Realizarea unui obiectiv implică atât de mulţi paşi, iar toate aceste etape reprezintă ocazii în care poţi să dai greş”, atrage aceasta atenţia. De aceea, calea cea mai bună prin care putem preveni eşecul este să învăţăm să acordăm mai multă atenţie modului în care vom ajunge să ne atingem ţelul, în loc să pierdem din vedere esenţialul pentru că suntem cu ochii numai pe „premiul cel mare”, punctează aceasta. 

Strategia obiectivelor secundare 

Psihologul recomandă să aplicăm gândirea pe termen lung pentru planificările pe termen scurt. ”Împărţiţi obiectivul pe care vi-l doriţi în provocări mai mici, zilnice, săptămânale, lunare, care vor deveni mai uşor de îndeplinit. 

”Aşa poţi să ajungi, de exemplu, dintr-o persoană sedentară, un maratonist. Ignori faptul că trebuie să alergi 40 de km peste câteva luni şi te concentrezi să alergi astăzi trei kilometri. Şi din moment ce acest obiectiv mai mic este mai uşor de atins, ai un sentiment de împlinire care îţi va oferi motivaţia necesară ca să treci de toate obiectivele secundare care te vor duce, într-un final, la atingerea scopului principal”, a exemplificat aceasta.