Volumul de povestiri „Pervazul lui Dumnezeu“ de Ana Barton, lansat marţi, la Humanitas Cişmigiu VIDEO

La Librăria Humanitas de la Cişmigiu, marţi, 13 decembrie, ora 19.00,  are loc lansarea volumului de povestiri „Pervazul lui Dumnezeu“ de Ana Barton, publicat de Editura Humanitas. La eveniment vor vorbi, alaturi de autoare, Mihaela Dedeoglu, jurnalist, realizatorul emisiunii culturale Zebra de la Radio France Internationale, şi Lidia Bodea, directorul general al Editurii Humanitas.

Autoarea Ana Barton a scris devreme si-a debutat târziu, la 40 de ani, din smerenie faţa de arta literară, faţă de artă, în general. A făcut cu mare placere, ba chiar adesea cu drag, publicistică, îndeosebi culturală. Trăieşte-n buna pace şi-n sporadica înţelegere cu daimonul propriu. 

Din uniunea asta s-au născut volumele de proză „Prospect de femeie“, „Mamifer“ si „Jurământ de rătăcire“ (toate publicate la Editura Herg Benet), cele două cărţi-album „Foto splendid“ – Colecţia Costica Acsinte:         „Viaţa socială“ şi„ Doamne şi domniţe“, Cele mai frumoase proze ale anului: 
Antologie“ (Editura Adenium, 2014) şi „Cartea simţurilor, volum colectiv coordonat de Dan C. Mihailescu (Editura Humanitas, 2015).
„Omul are un iertar pe care-l poartă cu sine tot timpul. Din când în când, omul se face mic şi subtire, ca frunzele celorlalte iertari, şi se-aşază şi el printre foi. Apoi, iar plouă, iar ninge, iar fila cu fila, iar el, subţiat, uşurat. La capăt, omul devine însuşi iertarul sau. Şi eu sunt om. Mă iert iertând, ma aflu şi ma uit iubind, m-aduc aminte scriind. În rest, caut cu pace o absentă: a răutăţii. Şi în mine, şi în ceilalti. Ca s-o găsesc, am învăţat să mă bucur,“  spune Ana Barton.

Ana Barton - biografie literară

Sunt născută într-o zi de 13, cu omofor de zăpadă. Mama s-a bucurat mult când m-a văzut şi-a fost foarte mirată că mişc. Aveam 75 de centimetri şi semănam mai mult c-o tenie. A vrut să mă sărute pe obraz, dar arătarea care eram a deschis înfricoşător gura, mama s-a-nspăimântat de creatură şi mi-a scăpat pe gât bomboana mentolată care-i îndulcea primele ore de lehuză.
A văzut că dau să mor, aşa că m-a luat de picioare şi m-a scuturat până mi-a sărit bomboana din gât. Am început, aşadar, această viaţă ca variaţiune a Albei-ca-Zăpada. Pe urmă, am început să mă uit la oameni. Nu-mi amintesc când am început, poate când m-a urcat tata pe acoperiş pentru că n-am fost cuminte. De pe tabla casei, lumea e tare fragilă.

  După ce-am învăţat să citesc, pe la cinci ani, m-am făcut maniheistă: oamenii erau buni şi răi, proşti şi deştepţi. A durat un pic să-mi crească nuanţe, dar a meritat. Acum, mai mult decât oricare zbatere a lor, cu nevoie de demonstraţie inclusă, caut să-i simt, caut să simt cum simt ei, caut să-i caut. Oamenii sunt cele mai ofertante întrupări posibile pentru că poţi să-i citeşti şi să-i scrii în timp ce-i iubeşti.

În rest, sunt mamă de adolescentă şi aştept, în consecinţă, medalii, onoruri şi salve de tun.
Fiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 42 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 14 ani pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a1 nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.
Am publicat câteva cărţi: „Prospect de femeie“ şi „Mamifer“, ambele apărute la Editura Herg Benet în 2014. 2015 a fost an de featuring. Prima carte a fost „Foto Splendid. Viaţa socială – Colecţia Costică Acsinte – Ediţie specială Ana Barton“, iar a doua a fost „Cartea simţurilor“ – un volum colectiv, editor Dan. C. Mihăilescu, apărut la Editura Humanitas.
2016 vine cu un roman, „Jurământ de rătăcire“, Editura Herg Benet. Abia aştept să-l citesc. :)  (Editura Herg Benet)