Scriitorul Mircea Mihăieş, lansat la Gaudeamus: „Port această carte în mine de foarte multă vreme“
0Volumul „Ulysses, 732“ al profesorului universitar Mircea Mihăieş a fost lansat sâmbătă, în cadrul târgului de carte Gaudeamus, invitat la lansare cărţii fiind şi filosoful Horia-Roman Patapievici.
„Ulysses, 732“ a fost lansat la editura Polirom şi reprizintă, cum a spus însuşi autorul, „o introducere“ în lumea scriitorului irlandez James Joyce şi a celebrului său roman „Ulysses“. Volumul reuneşte note critice, amănunte biografice, dar şi reflecţiile autorului asupra romanului post-modernist „Ulysses“.
Filosoful Horia-Roman Patapievici a vorbit elogios despre acest volum şi despre importanţa lui în literatura română, şi nu numai. El a citit o serie de fragmente din carte, pe care le-a comentat apoi.
Horia-Roman Patapievici şi-a început discursul cu următoarele cuvinte: „Nicio faptă la care ai trudit mult nu rămâne nepedepsită“ . El a continuat făcând o paralelă între scrierea acestui roman şi o luptă cu îngerii: „Părerea mea este că Mircea Mihăieş după ce şi-a făcut mâna cu Faulkner, cu Cohen, s-a luat la trântă cu îngerii, cu unul dintre îngerii modernismului european, James Joyce.“
Mircea Mihăieş a vorbit şi el despre munca sa, despre perioada de pregătire şi documentare, dar şi despre pasiunea sa pentru James Joyce.
„Port această carte de foarte multă vreme, o preadau de ani de zile. Joyce te poartă, de duce în zone din tine de care nu erai conştient“.
„Fac cu drag orice, dar nu mai scriu volumul al doilea,“ a încheiat autorul.
Premiul „Scriitorul anului 2016”, Uniunea Scriitorilor din Romania, editia I
Conceput sub forma unui triptic, volumul e prima incercare in Romania de a face atit o istorie exhaustiva a celei mai celebre carti de proza scrisa in limba engleza in secolul XX, cit si de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile si mizele existentiale ale acesteia. Istoria romanului urmareste etapele cristalizarii ideii si ale executiei proiectului, precum si complicata poveste ce a urmat dupa tiparirea semilegala a romanului in Franta, avatarurile in justitia americana si consecintele pentru destinul cartii. Ea arata cum Ulysses a devenit un punct de rascruce in evolutia literaturii secolului XX si a celui actual, indiferent ca a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalitati de exprimare a culturii populare.
Premiul „Scriitorul anului 2016”, Uniunea Scriitorilor din Romania, editia I
„Figura lui James Joyce se leaga in mintea mea de citeva reprezentari grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig, la desenul-spirala al lui Brancusi (si replica seaca a tatalui scriitorului: «Jim s-a schimbat mai mult decit mi-am inchipuit»), de la rindurile infiorate ale Sylviei Beach, la fotografia din 1916, facuta in atelierul lui Alex Ehrenzweig din Zurich, la masca mortuara confiscata, intr-o decizie macabra, de Carola Giedion-Welcker. Mai apropiate in timp, de propunerile grafice ale Oanei Babeti si de minunata interpretare vizuala a lui Devis Grebu, aflata pe coperta acestei carti. Iar din vara lui 2016, la Trieste, pe Canal Grande, de statuia baletind greoi intre miscare si repaus a unui barbat obosit, uzat, ezitant si derutat.
Iata-ma, asadar, in aceasta dupa-amiaza a lui 14 august 2016, umar la umar cu sculptura lui Joyce de pe Ponte Rosso. Indicatiile celor trei fotografi sarcastici, jucind scena covorului rosu de la Cannes, mitraliaza nemilos: «Esti prea departe!», «Esti in afara!», «Esti mult in spate!». Cuvintele nu sint descrieri spatiale, ci judecati de valoare. Fiecare propozitie e o condamnare, o nota de plata pentru indrazneala de a ma fi apropiat de inima – fie ea si de bronz – a mitului. Infrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic impotriva sa-l insotesc pina de partea cealalta a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atentie politicoasa, incordata si deopotriva abstrasa, acordata de el oricarui trecator. Chiar si unuia sortit sa ramina mereu prea departe si prea in urma.” (Mircea Mihaies)
„A sosit timpul sa reconectam romanul Ulysses la viata de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernisti au recurs la tehnici dificile pentru a impiedica noile valuri literare sa le confiste ideile. Joyce a presimtit ca adevarata urgenta e sa-si apere cartea si noile valuri literare de specialistii analfabeti si de elitele tehnocrate. In timp ce alti modernisti se temeau de capetele de hidra ale multimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cit de plina de iubire, complexa si pozitiva este mintea oamenilor obisnuiti. Ulysses le confera acestora tratamentul sarbatoresc ce fusese rezervat cindva doar aristocratilor.” (Declan Kiberd)