Sânge şi umor în „deşertul de cenuşă” al lui Horaţiu Mălăele
0Horaţiu Mălăele a pus în scenă, la Teatrul de pe Lipscani, spectacolul „Jocul vieţii şi al morţii” după textul lui Horia Lovinescu „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”, în distribuţie regăsindu-se, alături de el, nume precum Ada Condeescu, Lari Giorgescu şi Bogdan Mălăele.
Povestea lui Cain şi a lui Abel, rescrisă de Horia Lovinescu într-o piesă complexă, filosofică, o piesă cu inflexiuni dostoievskiene, o poveste despre sfârşitul apocaliptic al lumii, căreia îi supravieţuiesc doar câteva personaje, predestinate să rescrie istoria, a fost în mod surprinzător aleasă de Horaţiu Mălăele pentru Teatrul de pe Lipscani, obişnuit mai degrabă cu alt tip de text . Iar sala din Centrul Vechi al Bucureştiului, recuperată pentru teatru, deşi are multe dezavantaje, în seara în care a fost programată premiera a fost arhiplină şi n-au lipsit vedetele.
Felul cum Horaţiu Mălăele alege să pună în scenă textul lui Horia Lovinescu este însă un pariu câştigat, pentru că adaptează întreaga poveste, cu toată dimensiunea ei filosofică, la un public ale cărui aşteptări le cunoaşte prea bine. Şi reuşeşte să păstreze bine măsura între cele două, dând inteligent piramidonul cu ceva sirop, ca să nu fie prea amar...
În interpretarea lui Horaţiu Mălăele, tatăl lui Cain şi al lui Abel, bătrânul bufon tragic, capătă accente de un umor irezistibil, fără să-şi piardă totuşi amploarea interioară, de patriarh al lumilor, decăzut, prăbuşit într-un deşert de cenuşă în care viaţa pare condamnată la moarte pentru totdeauna.
Punând în scenă povestea ca pe o întâmplare de familie, ca pe o dramă petrecută într-un univers casnic, în care o femeie jonglează inocent cu inimile a trei bărbaţi, Horaţiu Mălăele ţinteşte să decodifice celebra istorie biblică într-o cheie accesibilă. Totul într-un decor realizat de Maria Miu, ce-şi propune să fie o combinaţie de realism şi poezie.
În rolul Anei, singura femeie care rămâne la sfârşitul lumii, Ada Condeescu realizează un personaj aparte, de tulburătoare inocenţă vinovată – este femeia pură, Eva dinainte de păcat, în care însă mocneşte păcatul. Iar relaţia dintre ea şi fiecare dintre cei trei bărbaţi dezvăluie alte şi alte chipuri ale feminităţii ei, fiecare aşezându-i în faţă o altă oglindă.
Povestea, pe scurt, aşa cum este montată de Horaţiu Mălăele, rezumă începutul şi sfârşitul lumii. Undeva, la un capăt de istorie, trei oameni, se ascund de cenuşa care acoperă totul, într-un fel de buncăr. Ana, fetiţa care crescuse acolo alături de Cain, devine brusc femeie, stârnind poftele şi dorinţa vinovată a Tatălui, iar Abel (Lari Giorgescu), băiatul care-i fusese ca un frate, descoperă brusc că e timpul ca ea să-i fie soţie. Iar în acest mic paradis imperfect apare la un moment dat, personajul absent şi necesar pentru ca ciclul să se încheie... Cain este interpretat într-una dintre variantele de distribuţie de Bogdan Mălăele. Ce urmează e finalul unei poveşti care trebuie văzută la Teatrul de pe Lipscani. Căci Cain aduce cu el răul, civilizaţia, iubirea erotică, adulterul, suferinţa, gelozia, păcatul şi... un copil în pântecele Anei. E timpul ca istoria să reînceapă. Printre cearşafuri albe întinse pe sârmă de femeia însărcinată apare sângele.