O dilemă istorică: a fost sau nu Ecaterina Teodoroiu la Podul Jiului?
0O întrebare care stârneşte şi astăzi controverse în rândul istoricilor este legată de participarea Ecaterinei Teodoroiu în cadrul luptei de la Podul Jiului. Există opinii potrivit cărora „Eroina de la Jiu“ nu avea cum să se afle la Târgu-Jiu în acele momente, deoarece regimentul din care făcea parte se afla mai jos, spre Filiași, dar și altele potrivit cărora ea s-ar fi numărat printre femeile care îngrijeau răniții, având în vedere și experiența pe care o acumulase în cadrul unității de cercetași „Domnul Tudor“, în care se înrolase în 1914.
Constantin Kiriţescu amintea, în primul volum din „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1918“, participarea Ecaterinei Teodoroiu la evenimentul din 14 octombrie 1916: „În timpul luptei, pe la amiază, o coloană inamică, în forţă de o companie şi jumătate, cu mitraliere, reuşeşte să se strecoare printre grupul nostru central şi detaşamentul din stânga şi ajunge în marginea de vest a oraşului, la podul de fier al Jiului. Vestea se răspândeşte cu iuţeala fulgerului în oraş. O revoltă şi o însufleţire extraordinară cuprinse pe locuitorii mândrului orăşel. «La pod, la pod, să nu lăsăm pe nemţi să intre în oraş!», strigau toţi din toate părţile. În cea mai mare grabă se organiză apărarea podului cu concursul unui comisar de poliţie, care adunase şi el câţiva sergenţi de oraş şi cu o companie de miliţieni. La această mână de apărători bătrâiori şi greoi se lipiră de bună voie o seamă de locuitori, târgoveţi şi ţărani, înarmaţi cu pe ce puseseră mâna. Printre ei, femei şi copii. Cu un entuziasm de nedescris, «trupa» de apărare a Târgu-Jiului luă poziţia în spatele digului de pe malul râului, lângă grădina publică a oraşului. Coloana de bavarezi încercă să intre pe pod, dar fu primită cu salve de focuri. Încercările repetate ale duşmanului nu reuşiră; voinicii apărători îl ţineau în respect pe celălalt mal. Patru copii cercetaşi elevi ai gimnaziului local luau parte inimoasă la luptă. Femei curajoase îngrijeau pe răniţi chiar lângă linia de luptă şi cărau muniţii luptătorilor. Printre ele se distingea prin curajul şi înflăcărarea ei o tânără infirmieră, Ecaterina Teodoroiu, care mai târziu va câştiga, prin moartea ei eroică, dreptul de a rămâne în istorie cu numele de «Eroina de la Jiu»“.
Cu „icoana“ Ecaterinei în gând
Pe de altă parte, chiar mama Ecaterinei Teodoroiu, întrebată fiind de „Ilustraţiunea română“ dacă regretata sa fiică a participat la luptele de la Podul Jiului, răspundea în 1933: „Cred că nu. Acolo au luptat, apărându-și căminul amenințat de cotropirea dușmanului, bătrânii, femeile și copiii, alături de camarazii Ecaterinei, cercetașii din cohorta «Domnul Tudor». Ei au luptat însă sub sugestia eroinei, a cărei proaspătă icoană o aveau în față și care stârnise entuziasm în toată Oltenia. Dacă lupta de la pod interesează cele ce vrei să scrii, n-ai decât s-o reconstitui, pentru că mai trăiesc cercetași, femei și bărbați, din cei care au participat la această memorabilă luptă de apărare. Ceva mai mult, trăiește chiar comandantul luptei, eroul Popilian, pe atunci comisar în poliția orașului și pe care nemții, în lipsă, l-au condamnat la moarte“.