„NY Times“ anunţă decesul românului care a devenit eroul americanilor în Al Doilea Război Mondial. A distrus şase avioane japoneze în doar opt minute!
0Alex Vraciu, aviatorul de origine română considerat unul dintre eroii forţelor armate americane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani. „New York Times” a dedicat un articol amplu dispariţiei celui supranumit „Indestructibilul”.
Fiul unor imigranţi români din Transilvania, Alex Vraciu şi-a finalizat studiile la Universitatea DePauw şi, simţind iminenţa războiului, s-a înscris într-un program civil de antrenament aviatic. După ce şi-a obţinut brevetul de pilot s-a înrolat ca aviator în Marina Militară a Statelor Unite.
În plină desfăşurare a celui de-al Doilea Război Mondial, escadrila în care se afla Alex Vraciu a intrat în luptă în octombrie 1943. Românul s-a făcut remarcat încă de la primele acţiuni de luptă, reuşind să doboare cinci avioane inamice. La începutul verii lui 1944, Vraciu avea la activ 12 avioane doborâte, ceea ce la momentul respectiv era un record al aviatorilor din marina americană.
Acţiunea în urma căreia Alex Vraciu a devenit un pilot legendar s-a petrecut, însă, pe 19 iunie 1944, în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor. Vraciu a interceptat o formaţiune de 40 de bombardiere japoneze şi, cu toate că avionul său se confrunta cu probleme la motor, a reuşit să doboare şase avioane inamice în numai opt minute şi să se întoarcă teafăr pe portavionul „USS Lexington”. A fost primit ca un erou de către colegii din Marina Militară şi fotografiat chiar în momentul în care a deschis carlinga, arătând cu degetele numărul avioanelor japoneze pe care tocmai le doborâse. De altfel, această poză înfăţişându-l pe românul Alex Vraciu a rămas una dintre fotografiile istorice ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
Performanţa lui Vraciu din acea zi de 19 iunie 1944 a fost considerată de istoricii militari cu atât mai impresionantă cu cât mecanicii de pe portavionul „USS Lexington” au descoperit că românul folosise doar 360 de gloanţe pentru a doborî cele şase avioane, aceasta în condiţiile în care avionul „Hellcat” pe care Vraciu îl pilota avea şase tunuri a câte 400 de cartuşe. Pentru specialişti, toate aceste cifre înseamnă o abilitate ieşită din comun a celui care a pilotat avionul.
Alex Vraciu a continuat să facă istorie în forţele armate americane, reuşind să scape cu viaţă chiar şi atunci când avioanele pe care le pilota erau lovite de inamici. În decembrie 1944 a fost doborât deasupra Insulelor Filipine. Aici a fost salvat de luptătorii din rezistenţa filipineză, care l-au numit comandantul unităţii de gherilă care se lupta cu trupele japoneze. După câteva săptămâni a reuşit să facă joncţiunea cu trupele americane şi să se întoarcă acasă.
La sfârşitul războiului, Alex Vraciu a fost propus pentru „Medalia de Onoare”, cea mai înaltă distincţie militară a Statelor Unite, însă, deşi fusese recomandat de cinci amirali, românul a primit doar „Crucea marinei”. A fost o decizie care a stârnit controverse până în zilele noastre, fiind considerată ca o mare nedreptate.
Alex Vraciu s-a retras din armată în 1964 şi a lucrat mai apoi în domeniul bancar. Şi-a petrecut ultima parte a vieţii în California. Despre faptele de arme ale românului s-au scris cărţi şi s-au făcut documentare. Vraciu a apărut, între altele, în documentarul „The Zero Killer”, realizat de „History Channel”.
New York Times scrie că Vraciu a rămas, până în ultimele clipe, un om modest şi că, atunci când îşi amintea de război, spunea că principalele motivaţii care l-au mânat în luptă au fost dorinţa de răzbunare faţă de atacul japonezilor de la Pearl Harbor şi faţă de moartea comandorului O’Hare, cel care îi fusese mentor. Vraciu a mai povestit că, înainte de a intra în luptă, făcuse o înţelegere cu unchiul său, care îi promisese câte 100 de dolari pentru fiecare avion doborât. „Eu nu am luptat pentru medalii şi nici pentru bani”, spunea Alex Vraciu într-unul din ultimele sale interviuri.