Manolescu despre ''poemele cu gura închisă'' ale Constanţei Buzea

Criticul Nicolae Manolescu spune în "Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură" că în poeziile Constanţei Buzea, care a murit pe 31 august 2012, se simte "o enormă vulnerabilitate". "Rănile nu s-au închis, nici armele n-au fost îngropate. Seninătatea e departe", apreciază Nicolae Manolescu, despre poeta care a scris "Netrăitele", "Sala nervilor" sau "Pasteluri".

În generaţia Constanţei Buzea (1941-2012), legătura dintre iubire şi natură este aproape generală, spune criticul Nicolae Manolescu, în "Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură", editată de Paralela 45. Manolescu o consideră pe Constanţa Buzea apropiată ca stil de Emily Dickinson.

 "Aerul dickinsonian ese evident. Expresia poetică se concentrează în purul gnomism. (...)

Figura potrivită acestor poezii este epura. Nimic de prisos. Conturul unor insule de piatră ocolite de albastrul mării şi scăldate în soare. 

Atitudinea nu e peste tot aceeaşi, dar surprinde calmul câte unui pastel (care nu mai e amoros), aproape pillatian, în care impresiile par sculptate în cuvinte."

''Chiar dacă teama, regretul ori durerea sunt rostite cu gura închisă - poeme cu gura închisă - ele nu rămân neobservate. Rănile nu s-au închis, nici armele n-au fost îngropate. Seninătatea e departe.

Dar poeta preferă să rămână fidelă felului ei ocolit şi răbdător de a privi lucrurile. Poezia ei se hrăneşte din mister şi ambiguitate aşa cum se hrăneşte cariul din lemn.

 Încet încet devine perceptibil fondul sufletesc adânc din aceste poezii, care este unul religios, un fel de mistică faţă de un Dumnezeu precis, un naturism subtil şi integrator, extrem de democratic cu toate fiinţele, mai apropiat de franciscanismul dulce, suav şi blând al poetului din Assisi decât de severitatea ascetică a ortodoxiei".  (Nicolae Manolescu, "Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură", Editura Paralela 45, pag. 1028).

Poezie de Constanţa Buzea - Acolo unde cred ca eşti

"Acolo unde cred că eşti

Nici trenurile nu străbat

Acolo ca de sticlă par

Pădurile de brad brumat. 

Tot mai departe simţi şi taci

Adaugat la rest mereu

Şi nu mai pot înainta

Decât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge, alb e orice drum

Şi alb respira-ntregul timp

Nici nu te-aş recunoaşte-acum

Desperecheat şi fără nimb. 

Mi-e milă şi să-mi amintesc  

Dar nici să uit nu mă îndur

Câtă parere-i în destin

Câtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun

Ca sub un şal înzăpezind

Sufletul nostru înca bun

Mişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri

Şi fi-vor brazii îngrădiţi

Acolo unde cred că eşti

Printre barbari meteoriţi.

În fiecare an aştept

Să ninga, să te pot vedea

Dacă priveşti, daca asculţi

Dacă mai înţelegi ceva". 

A scris "Netrăitele"

Constanţa Buzea, care a fost îngropată pe 2 septembrie 2012, la Cimitirul Bellu din Capitală, a absolvit studii de filologie în anul 1970. Din 1973 a lucrat ca redactor la revista Amfiteatru, până în 1989.

A debutat în revista Tânărul scriitor în anul 1957. Primul volum i-a apărut în anul 1963.

Constanţa Buzea a fost o prolifică autoare de versuri ("Norii", "Sala nervilor", "Pasteluri", "Limanul orei", "Ultima Thule", "Pelerinaj", "Roua plural", "Netrăitele" etc.). În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspiraţie mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii ("Cărticica de doi ani", "Cărticica de patru ani", "Zgomotocicleta"). Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent sub titlul "Creştetul Gheţarului".

În calitate de redactor la Amfiteatru şi apoi la România literară, a încurajat numeroşi autori aflaţi la debut, în special poeţi.

I s-au decernat trofee literare importante, precum premiul Uniunii Scriitorilor, premiul Academiei Române şi Premiul Naţional Mihai Eminescu (001).

Constanţa Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu, de care a divorţat în 1977. Cei doi au avut doi copii, Ioana, născută în 1967, şi Andrei, născut în 1969. Ioana Păunescu s-a stins din viaţă în noiembrie 2011, la vârsta de 44 de ani.

"Prin dispariţia Constanţei Buzea, literatura română suferă o grea şi dureroasă pierdere", se arată pe site-ul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.