Centenarul Gellu Naum, marcat de Teatrul Pygmalion din Viena cu spectacolul-lectură "Insula"
0Centenarul naşterii dramaturgului, poetului, prozatorului şi eseistului român Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001) este marcat de ICR Viena şi Teatrul Pygmalion prin spectacolul-lectură "Insula".
În regia lui Tino Geirun, spectacolul susţinut la Teatrul Pygmalion are următoarea distribuţie: Ingeborg Mammerler, Julia Prock-Schauer, Viktoria Deixler, Philipp Kaplan, David Igniatovic şi Paul Gruber. Traducerea în limba germană a piesei de teatru a fost realizată de Kerstin Ahlers şi a fost inclusă pe ebook-ul lansat în 2011 de Centrul Naţional al Cărţii. Lectura scenică de la Viena se desfăşoară cu sprijinul Fundaţiei „Gellu Naum“.
Teatrul Pygmalion din Viena, condus de regizorul de origine română Tino Geirun, promovează prin spectacolele organizate interculturalitatea şi dramaturgia europeană cu puternice accente pe schimbul cultural între România şi Austria. Teatrul împlineşte în stagiunea 2015/2016 douăzeci de ani de existenţă. Repertoriul cuprinde atât producţiile de succes din perioada 1995-2015, cât şi piese reprezentative pentru teatrul românesc.
Considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan european, Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucureşti. A absolvit în 1937 filosofia la Universitatea din Bucureşti. În 1938 pleacă la Paris la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, unde îşi continuă studiile de filosofie la Sorbona.
Prin intermediul lui Brauner ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate, deosebit de intensă între anii 1945-1947, îl va face pe Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti“.
După 1947, grupul se destramă. Între 1948 şi 1949, Gellu Naum scrie poemul cu tentă filosofică şi ezoterică Calea şearpelui, experienţă care îi va marca definitiv stilul. În anii ʼ50 şi ʼ60, publică mai multe cărţi de literatură pentru copii. Continuă să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste. Odată cu perioada destinderii regimului, în 1968, publică volumul Athanor. Cu acest volum şi cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu oboist etc.), Gellu Naum reuşeşte să stârnească unele reacţii în rândul criticilor, dar începe să fie recunoscut ca scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985). În numai câţiva ani, apar numeroase ediţii traduse din poemele lui Gellu Naum.
Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001.