Bucuria muzicii clasice în aer liber, la început de toamnă

Nouă artişti lirici, nouă personalităţi au animat Promenada Operei bucureştene. Le-au fost alături cele două importante organisme ale instituţiei, Corul Operei condus de inepuizabilul maestru Stelian Olariu, orchestra animată de dinamismul mobilizator al tânărului maestru Tiberiu Soare. Gala Operei este o veritabilă sărbătoare ce exaltă frumuseţea glasului cultivat, valoarile de comunicare ale acestuia.

Este instrumentul poate cel mai nobil dintre toate cele pe care cultura muzicală le-a înscris pe firmamentul artei de tradiţie europeană.

Peste cinci mii de melomani, focuri de artificii, muzică, multă bucurie, public atent, stăpânit de o curiozitate firească, voci tinere valabil construite, mult entuziasm, tineri agăţaţi de gradene, savurând cu atenţie marile momente ale muzicii, aşa arătat atmofesra de la Promenada Operei din Bucureşti, pe 1 septembrie 2012.

În prima zi de toamnă, un spectacol în nocturnă, în aer liber, oferit pe esplanada operei bucureştene, a fost un moment aparte. Acesta a fost spectacolul ce ne-a adus, zilele trecute, Promenada Operei, în cea de a şasea ediţie anuală a acestui minunat eveniment; un eveniment devenit foarte popular, aşteptat, urmărit cu vădit interes.

Cea mai tânără, cea mai promiţătoare voce a acestei seri de muzică? A fost cea a tenorului Ionuţ Hotea, încă student al Universităţii bucureştene de muzică; dispune de o voce caldă, limpede, ghidată de o expresie lirică luminoasă, strălucitoare, ce potenţează frumuseţea melodică a unor momente celebre cum sunt ariile din operele Faust de Gounod şi Pescuitorii de perle de Bizet.

De un colorit timbral mai consistent dispune tenorul clujean Cristian Mogoşan; experienţa cântului este evidentă şi devine hotărâtoare în susţinerea unei pagini celebre cum este aria lui Cavaradossi din opera Tosca de Puccini sau aria lui Don José din opera Carmen de Bizet.

Adriana Dumitru, o voce preţioasă

O voce preţioasă este cea a sopranei Adriana Dumitriu, un timbru ce-mi aduce în minte marile noastre voci de acest fel din perioada de aur a anilor ’60, nume pe care mi-este teamă a le nota aici. Este o voce cedispune de o extensie impresionantă, de o consistenţă timbrală ferm etalată, de largi disponibilităţi stilistice. Pornită din corul Operei bucureştene, are perspectiva de a rămâne pe scenă în rolurile mari ale instituţiei.

O excelentă educaţie vocală, o şarjă supradimensionată a gestului am observat-o în evoluţia mezzosopranei Andrada Ioana Roşu.

Ionuţ Pascu, un tânăr care promite

Alte voci? Alţi tineri? Au fost câteva nume. Mai au de învăţat, de câştigat experienţă. Îi urmărim cu interes.

Bas-baritonul Ionuţ Pascu este un tânăr maestru; vocea sa sculpturală are consistenţă, are rezistenţă în cânt, o experienţă scenică importantă; este o voce care se înalţă deasupra aparatului orchestral dominându-l în scena Te Deum-ului din opera Tosca.

Un maestru consacrat al scenelor europene este basul Marcel Roşca; se află la zenith-ul unei cariere impresionante. Fiecare  revenire acasă este un prilej de bucurii muzicale dintre cele alese. Are disponibilităţi actoriceşti impresionante, utile susţinerii celebrei arii a lui Mefistofele din opera lui Arrigo Boito.

Oricât de experimentată, oricât de apropiată firii noastre, vocea rămâne un instrument fragil, supus unor situaţii pe cât de inexplicabile pe atât de neaşteptate. O sincopă de final de parcurs a fost depăşită cu brio de baritonul Iordache Basalic la sfârşitul ariei lui Don Carlo din opera Ernani de Verdi; solistul nefiind un bariton verdian liric prin excelenţă. Şi-a luat revanşa construind magistral scena toreadorului din  opera Carmen.

Un maestru consacrat al scenelor europene este basul Marcel Roşca; se află la zenith-ul unei cariere impresionante. Fiecare  revenire acasă este un prilej de bucurii muzicale dintre cele alese. Are disponibilităţi actoriceşti impresionante, utile susţinerii celebrei arii a lui Mefistofele din opera lui Arrigo Boito.

Dumitru Avakian, critic muzical 

Fără muzică românească

Nouă artişti lirici, nouă personalităţi au animat Promenada actualei ediţii. Le-au fost alături cele două importante organisme ale instituţiei, Corul Operei condus de inepuizabilul maestru Stelian Olariu, orchestra animată de dinamismul

mobilizator al tânărului maestru Tiberiu Soare.

Voci frumoase, un program atractiv au făcut deliciile unui numeros public. S-ar spune că scopul a fost atins. Şi totuşi, vrei nu vrei o observaţie nu poate fi evitată, o întrebare se impune.

Programul de gală al primei instituţii lirice a ţării nu a inclus nicio pagină din repertoriul românesc. Puteau fi alese destule; destule momente care să înlocuiască, spre exemplu, Baccanala de un gust cu totul îndoielnic din opera Samson şi Dalila de Camille Saint-Saëns.