Interviu De ce urșii așteaptă turiști pe Transfăgărășan, iar în Retezat îi ocolesc: „Încă din anii '70 puteai întâlni urși cerșetori”

Urșii din Munții Retezat sunt prezențe discrete și evită zonele frecventate de turiști. În schimb, pe Transfăgărășan, animalele au ajuns de zeci de ani o atracție la marginea șoselei. Fotografii rare și mărturii din perioada comunistă dezvăluie explicațiile pentru comportamentul straniu al urșilor.

Urșii din Munții Retezat sunt prezențe discrete, însă apariția lor a stârnit adesea temeri. În schimb, pe Transfăgărășan, turiștii se înghesuie să întâlnească urșii care apar la marginea șoselei. Explicația pentru comportamentul straniu al animalelor din Munții Făgăraș a rămas vreme îndelungată mai puțin cunoscută.

Fotografiile realizate în 1982 de turistul maghiar Attila Toth, digitalizate și păstrate în fototeca Azopan, oferă informații prețioase despre modul în care urșii s-au familiarizat cu prezența oamenilor pe Transfăgărășan.

Imaginile cu „urșii gunoieri” sau „urșii cerșetori” dezvăluie o poveste mai puțin știută despre Transfăgărășan. Încă de la începutul anilor ’80, urșii puteau fi văzuți pe marginea șoselei care traversează zona alpină a Făgărașului. Turiștii coborau din mașini și făceau fotografii în preajma animalelor sălbatice, care nu păreau deranjate de prezența oamenilor, unii mirându-se de comportamentul lor.

Mărturiile lucrătorilor de pe șantierul Transfăgărășanului aminteau despre primele contacte ale urșilor cu muncitorii, încă de la începutul anilor ’70, când au fost construiți cei 90 de kilometri ai șoselei alpine dintre barajul Vidraru, din Argeș, și localitatea sibiană Cârțișoara.

„Într-o iarnă, o colonie de-a noastră a rămas izolată complet. Într-alta, urșii ne-au distrus o cantină și ne-au mâncat toate proviziile de alimente”, își amintea Florea Stanciu, fost șef de șantier al sectorului sudic al Transfăgărășanului.

Transfăgărășanul, populat cu urși domesticiți

În primii ani după deschiderea șoselei din Făgăraș, turiștii aveau ocazii rare de a întâlni animalele sălbatice. Dar numărul lor a crescut brusc la sfârșitul anilor ’70.

„Prin anii ’70, pe Transfăgărășan puteai întâlni urși «cerșetori». Cum te vedeau, veneau spre tine cu labele întinse. Șoferii care le știau obiceiul lăsau jos geamul și le ofereau un sandviș ori un măr. Celor care îi vedeau pentru prima oară li se făcea însă părul măciucă. Nu e lucru de glumă să te pomenești cu un colos de doi metri înălțime înaintând spre tine cu enormele «mâini» întinse. De unde să știi ce intenții are?”, informa revista Flacăra, în 1980.

Explicația o oferea, în 1977, Aristide Stavros, președintele Comisiei județene de turism-alpinism.

„În munții Brașovului, paznicii de vânătoare au avut sarcina să prindă pui de urs, care apoi au fost alăptați cu biberonul; cei care au supraviețuit — puțini — au făcut obiectul unor repopulări în alte județe. Dar s-a observat că ursuleții nu s-au readaptat mediului natural sau au manifestat aberații de comportament. Sunt acei urși «cerșetori» care își făcuseră apariția pe Transfăgărășan. Pe de altă parte, ursoaicele-mame au rămas sterpe”, afirma acesta.

Și alte mărturii ale vremii dezvăluiau același lucru.

„Cu câțiva ani în urmă, au fost aduși, pentru popularea pădurilor care străjuiesc drumul Transfăgărășan, mai mulți ursuleți de crescătorie. Timpul a trecut, puișorii au ajuns urși mari, dar, obișnuiți de mici cu oamenii, au rămas prietenoși. Acest lucru nu l-a știut familia M. S., din București, aflată într-o excursie pe Transfăgărășan, care s-a speriat când s-a trezit cu două namile de urși în fața autoturismului. Membrii familiei nu au ieșit din mașină timp de o oră, până când a ajuns în acel loc un alt autoturism, din care a coborât Jan Preda. Acesta i-a mângâiat pe cei doi urși, le-a dat ceva de-ale gurii și apoi i-a «invitat» — adică i-a împins — spre marginea carosabilului, lăsând liberă șoseaua”, informa România Liberă, în 1983.

Alte publicații din perioada comunistă ofereau explicații asemănătoare pentru prezența urșilor în calea turiștilor de pe Transfăgărășan.

„Ursul, cel mai mare animal răpitor din fauna noastră, începe să fie cunoscut din ce în ce mai bine și de marele public, datorită sporirii efectivului acestei specii și, drept urmare, a frecvenței lui în regiuni unde nu a fost văzut până atunci. Nu e vorba de ursuleții întâlniți de excursioniști pe frumosul drum Transfăgărășan, care nu s-au ferit de oameni, deoarece, în acest caz, avem de-a face, probabil, cu pui crescuți în spații închise de unitățile silvice argeșene și apoi eliberați în pădurile de munte, în scopul sporirii efectivului în acea regiune”, informa, în 1982, Almanahul Vânătorului și Pescarului Sportiv.

Tot atunci, specialiștii atrăgeau atenția românilor că numărul urșilor era tot mai mare în România, amintind că animalele sunt, în general, pașnice.

„Ursul atacă omul doar în patru situații: când este rănit și își vede dușmanul (omul) în apropiere; când ursoaica are pui mici, care nu-și pot urma mama cu suficientă iuțeală, iar aceasta se teme că îi vor fi răpiți de om; când este foarte flămând, a găsit un cadavru, se ospătează, iar omul îl deranjează; în fine, când a răpit o oaie, iar ciobanul încearcă să o salveze. Cel care scrie aceste rânduri a avut mai multe întâlniri cu urși, la câțiva metri distanță, dar niciodată nu a fost atacat”, informa Vasile Cotta, autorul articolului publicat în 1982.

O altă explicație pentru numărul mare al urșilor „prietenoși” de pe Transfăgărășan a fost cunoscută publicului larg după 1990. Unii localnici susțineau că pasiunea pentru vânătoare a fostului președinte comunist Nicolae Ceaușescu a contribuit la înmulțirea urșilor din Munții Făgăraș. Acesta ar fi avut un loc preferat pe marginea șoselei montane, unde aștepta ca urșii și caprele negre să fie gonite din munți în bătaia puștii sale.

„Dictatorului îi plăcea să doboare urși și avea o atracție atavică pentru exemplarele rare”, nota Almanah Turistic în 1990.

Munții Retezat, populați de urși „discreți”

Spre deosebire de animalele sălbatice din Făgăraș, urșii din Munții Retezat au un comportament complet diferit. Alin Alimpesc, directorul Parcului Național Retezat, a explicat, pentru „Adevărul”, că urșii pot fi prezenți în apropierea traseelor turistice, mai ales în perioadele în care acestea sunt puțin frecventate, însă se retrag, de regulă, odată cu apariția turiștilor. El recomandă respectarea potecilor marcate și evitarea deplasărilor în liniște deplină, astfel încât animalele să simtă din timp prezența oamenilor.

ADEVĂRUL: Cât de frecvent sunt observați urșii în apropierea traseelor turistice din Retezat? A crescut numărul semnalărilor în ultimii ani?

Alin Alimpesc: În zona traseelor turistice, în perioada de iarnă sau în perioada în care nu este sezon turistic și traseele nu sunt frecventate, au fost văzute urme. Este foarte posibil ca urșii să fie prezenți. Dar, în momentul în care crește numărul turiștilor, urșii se retrag. Nu sunt genul acela de urși familiarizați cu omul, care să stea în apropierea traseelor turistice.

Urs în Retezat. Video Claudia Dănău. Parcul Național Retezat

Nu am avut situații sau observații de acest fel. Ei pot fi prezenți peste tot, dar, din observațiile și constatările noastre de-a lungul timpului, nu stau în zona traseelor turistice.

Ce reguli esențiale ar trebui să respecte turiștii care întâlnesc urși pe traseu?

Sunt regulile obișnuite de conduită montană. Turiștii nu trebuie să părăsească traseele turistice marcate și nu trebuie să se abată de la potecă. Nu trebuie să meargă cu gălăgie, pentru a nu perturba liniștea ariei protejate, dar nici în liniște deplină. Trebuie să își facă simțită prezența. Un urs sau orice alt animal sălbatic, dacă simte prezența umană, se retrage.

Animalul poate deveni periculos doar dacă este surprins într-un moment nepotrivit, dacă se simte atacat sau dacă își protejează puii. În rest, ursul nu atacă.

Le recomandați turiștilor să aibă asupra lor spray împotriva urșilor?

Pentru liniștea lor, da. Este o măsură suplimentară de siguranță. Nu știu cât efect are. Eu am de ani de zile un spray pentru urși, primit de la cineva. Este încă sigilat, nu l-am folosit niciodată și sper să nu fie nevoie să îl folosesc.

Am întâlnit urși și de aproape, și de la distanță, dar nu a fost nevoie nici măcar să pregătesc spray-ul în mână. Totuși, pentru siguranță, nu strică un fluier sau un spray împotriva urșilor.

Prin Bucegi, prin zonele frecventate în care au fost și atacuri, am văzut foarte mulți turiști cu fluierul atașat la rucsac. În Retezat nu este cazul. Nu au fost astfel de situații. Atacurile au avut loc mai degrabă în apropierea stânelor, nu în cazul turiștilor sau al celor care campează.

Esențial este ca turiștii să meargă numai pe traseele amenajate și să nu se abată de la potecile marcate.

Urșii din Retezat se simt acasă

În Parcul Național Retezat trăiesc peste 50 de specii de animale sălbatice, iar urșii, cele mai mari dintre ele, sunt nelipsiți de secole din pădurile și de pe pajiștile sale. În secolul al XIX-lea, Munții Retezat erau destinații de vânătoare ale nobilimii din Austro-Ungaria, iar mai târziu au devenit locuri de vânătoare frecventate de familia regală a României și apoi de numeroși lideri comuniști.

În anii trecuți, numărul urșilor din Retezat era estimat la 30–40 de exemplare, iar existența populației de urși era privită ca o dovadă a faptului că și celelalte specii de animale din habitatele acestora sunt menținute într-o stare bună de conservare. „Carnivorele mari, aflate în vârful piramidei trofice, sunt elemente-cheie în relațiile ecologice ce guvernează cadrul natural și dovada vie a unui ecosistem sănătos”, informa Parcul Național Retezat.

În ultimii ani, atacurile urșilor din Retezat au fost sporadice, iar țintele lor au fost, în general, turmele de oi aduse de ciobani pe pășunile alpine ale masivului. De câteva ori, și oamenii au fost victime ale animalelor sălbatice. În 2014, un cioban care a încercat să își apere turma, în apropierea lacului Zănoaga din Retezat, a fost atacat de un urs. Bărbatul a fost mușcat de față și a suferit răni grave la un picior, însă a supraviețuit confruntării cu animalul sălbatic.

Trei ani mai târziu, tot aproape de lacul Zănoaga, un alt cioban a fost atacat de un urs în timpul nopții. Auzind zgomote la stână, tânărul s-a îndreptat cu lanterna aprinsă spre oi și a fost luat prin surprindere de ursul tulburat de lumina puternică. Animalul l-a atacat, iar victima a fost mușcată și zgâriată. Cele mai grave răni i-au fost provocate în zona gambei.

Spre deosebire de cei din Munții Făgăraș și Bucegi, urșii din Retezat au fost observați mai rar de turiștii care urcă pe traseele montane marcate. Urșii evită, de regulă, apropierea de grupurile de turiști.

„Aici urșii sunt încă sălbatici și evită zonele umblate de turiști, excepție făcând stânele. Dar trebuie să fiți precauți și să urmați regulile zonei. Prevenția este mama înțelepciunii”, informa Parcul Național Retezat.

Urșii au fost surprinși în imagini de mai multe ori în pădurile din Retezat, însă, potrivit reprezentanților rezervației, în Parcul Național Retezat nu au fost semnalate conflicte între turiști și urși și nici cazuri în care bunurile turiștilor să fi fost distruse de animale.

„Doar cu ajutorul dumneavoastră vom reuși să păstrăm Retezatul fără urși gunoieri. Pentru siguranța tuturor, rămâneți pe traseele marcate și campați doar în locurile permise. Este foarte important să fie scoase ambalajele, alimentele și resturile alimentare din Parcul Național Retezat. Vrem ca urșii să se ferească de om, ca și până acum, nu să vină în apropierea oamenilor în speranța că vor găsi mâncare. Știți că, în alte locuri, se întâmplă asta”, informa Parcul Național Retezat.