OSCAR 2013: Un palmares fără surprize. Marile absenţe şi micile recorduri

În mod deloc surprinzător, clasicele drame epice, portretele marilor figuri ale Americii, un musical şi adaptări ale unor cărţi celebre domină palmaresul Oscarurilor, într-o ediţie care se dovedeşte cât se poate de convenţională.

Nominalizările la Oscar, anunţate în urmă cu câteva ore de Academia Americană de Film, rezumă perfect preferinţele constante ale celor peste 6000 de membri ai ei: poveştile convenţionale, dramele emoţionante, adaptările, filmul-spectacol cu priză la public. Implicând atât de mulţi votanţi, cu gusturi, personalităţi şi pregătiri atât de diferite, Oscarul este, în primul rând, un premiu de popularitate.

În acest context, având în vedere şi faptul că Globul de Aur i-a acordat cele mai multe nominalizări, era previzibil ca „Lincoln” să se aşeze deasupra tuturor celorlalte filme şi la Oscar. Trei nume mari alăturate - Steven Spielberg, Abraham Lincoln şi Daniel Day-Lewis - şi o primire favorabilă din partea criticii au însemnat la final şi 12 categorii bifate la Oscar. Ca producător, Spielberg intră pentru a opta oară în atenţia Academiei.

Preşedinţii au priză la Oscar

Daniel Day-Lewis este al doilea actor care-l joacă pe Lincoln şi primeşte o nominalizare la Oscar – precedentul a fost Raymond Massey, remarcat acum 72 de ani pentru „Abe Lincoln in Illinois” (1940). Este, totodată, al cincilea actor care întruchipează un preşedinte american şi sfârşeşte prin a fi nominalizat la o statuetă.

„Viaţa lui Pi”, în regia lui Ang Lee, o adaptare spectaculoasă mai ales din punct de vedere vizual, dar fără alte virtuţi speciale, vine din urmă cu 11 nominalizări, majoritatea la categoriile tehnice. Lansarea puternică a filmului vine şi pe fondul celebrităţii cărţii omonime.

Pentru că, de obicei, musicalurile nu le scapă din ochi „academicienilor”, mai ales când distribuţia e atât de selectă – Anne Hathaway, Hugh Jackman, Russell Crowe - „Les Misérables” a strâns opt nominalizări, la egalitate cu dramedia „Silver Linings Playbook” al lui David O. Russell, în care Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence fac pereche în rolurile a doi oameni care încearcă să-i refacă vieţile. În contul său intră şi o performanţă: este prima peliculă, de la „Reds” (1981) încoace, care are actori în toate cele patru categorii de interpretare.

Şapte categorii a bifat „Argo”, filmul lui Ben Affleck, în timp ce „Django Unchained” al lui Tarantino, „Skyfall” şi „Zero Dark Thirty”, cronica misiunii de capturare a lui Osama Bin Laden, au adunat câte cinci nominalizări. „Skyfall” a ratat la mustaţă şansa de a deveni primul din seria James Bond aflat pe listă la Cel mai bun film.

Quvenzhane Wallis, cea mai tânără actriţă nominalizată

Singurele surprize în cursa pentru Cel mai bun film, care cuprinde nouă titluri, este prezenţa lui „Amour”, în regia lui Michael Haneke, o peliculă în limba franceză care figurează şi la categoria Cel mai bun film străin – o întâmplare rară în istoria premiilor - şi avântul pe care l-a luat „Beasts of the Southern Wild”, un film independent, realizat cu un buget infim, care şi-a făcut drum printre marile producţii hollywoodiene cu patru nominalizări la categorii importante.

Fiecare dintre cele două filme vine la pachet cu câte un record: mica eroină de 9 ani din „Beasts of the Southern Wild”, Quvenzhane Wallis, devine cea tânără actriţă nominalizată vreodată la Oscar pentru rol principal (precedenta, Keisha Castle-Hughes, din „Whale Rider”, avea 13 ani), iar franţuzoaica Emmanuelle Riva din „Amour” este, la 85 de ani, cea mai în vârstă.

„The Master”, ignorat la Cel mai bun film

Marile absenţe ale ediţiei sunt „The Master”, în regia lui Paul Thomas Anderson, şi coloratul „Moonrise Kingdom”, de Wes Anderson, două filme mai puţin convenţionale care ar fi adus o notă distinctă sau măcar ceva mai eclectică palmaresului. „The Master” a fost ignorat la Cel mai bun film, la regie, dar şi la imagine, una dintre cele mai elogiate calităţie ale peliculei inspirate de începuturile Scientologiei. Din start, a fost exclus din cursă directorul de imagine Mihai Mălaimare Jr., deşi în predicţiile presei americane, prezenţa sa pe listă era o certitudine.

Se speculează intens la Hollywood că lipsa lui ar fi o consecinţă a influenţei pe care Biserica Scientologică o are printre membrii Academiei. Partea bună este că au fost răsplătite, totuşi, performanţele celor trei actori: Joaquin Phoenix, Philip Seymour Hoffman şi Amy Adams.

Dilemele filmului străin

În ce priveşte filmul străin, şi aici gusturile Academiei se menţin, deşi comitetele care votează primesc „ajutor” din afară, din partea criticilor de film, în aşa fel încât nici un favorit al presei să nu fie lăsat pe dinafară. Cu excepţia lui „Amour”, a cărui absenţă de pe listă ar fi declanşat un scandal similar celui provocat de lipsa lui „432” al lui Cristian Mungiu, în 2007, toate celelalte patru titluri pot fi puse în discuţie, mai cu seamă „O afacere regală”, de Nikolak Arcel, o convenţională dramă de epocă cu destule cusururi.

„După dealuri” ieşea, din nou, aşa cum prevăzuseră unii critici americani, din preferinţele obişnuite ale membrilor Academiei. Au rămas în cursă şi „War Witch”, în regia lui Kim Nguyen, cazul dramatic al unei fetiţe africane răpite din satul ei la 12 ani şi forţată să devină soldat, „No”, de Pablo Larrain, o dramă politică despre dictatura lui Pinochet şi „Kon-tiki”, filmul norvegienilor Joachim Rønning şi Espen Sandberg despre cele 101 zile petrecute pe apele Oceanului Pacific de legendarul etnograf norvegian Thor Heyerdahl în 1947.