ANALIZĂ Cheltuielile militare la nivel mondial ar putea creşte până în 2021

Îmbunătăţirea condiţiilor economice, dar şi presiunea tot mai mare a aliaţilor din cadrul NATO ar putea să determine mai multe ţări membre să îşi majoreze alocările pentru apărare la nivelul de 2% din PIB  în următorii cinci ani.

O analiză a PwC arată că rata anuală de creştere a cheltuielilor pentru apărare va creşte cel mai probabil în perioada 2017-2021 în 58 dintre cele 71 de naţiuni analizate, pe măsură ce statele trebuie să facă faţă unui mediu global de securitate tot mai complex.

PwC Global Defense Perspectives 2017 este cel de-al doilea raport care analizează cheltuielile de apărare, examinează influenţele strategice şi impactul lor asupra mediului actual şi viitor al sectorului apărării.

Această a doua ediţie a raportului extinde analiza cheltuielilor de apărare la 71 de ţări. Raportul analizează doi parametri: prioritizarea cheltuielilor de apărare (cheltuieli ca procent din PIB) şi postura de securitate - măsura în care ţările desfăşoară trupe aeriene şi terestre în afara graniţelor naţionale şi cantitatea de armament vândut sau închiriat de o ţară.

Raportul relevă o creştere a cheltuielilor de apărare proiectate pentru perioada 2017 - 2021, care va compensa declinul înregistrat în perioada 2012-2016 în 45% dintre ţările analizate. Printre acestea se numără jucători mari precum Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii, dar şi economii emergente cum ar fi Turcia şi Brazilia.

Raportul arată că, deşi există o creştere prognozată a cheltuielilor de apărare, va exista, în continuare, o presiune asupra bugetelor de apărare ale jucătorilor importanţi, pe măsură ce ameninţările continuă să se intensifice, inclusiv cele informatice. Schimbarea polilor de putere economică, dinspre vest spre est, schimbările demografice şi avansul tehnologic sunt printre trendurile cele mai importante, din punct de vedere global, pe care analiştii le consideră că au un ”efect profund” asupra apărării şi securităţii.  

Elemente relevante ale raportului:                                                                                          

Problemele economice şi scăderea preţului petrolului pun presiune pe bugetele de apărare. Prăbuşirea pieţelor petroliere din 2014 a atras o contractare a cheltuielilor de apărare în ţările dependente direct de preţul petrolului. Dacă nu se întrevede o creştere a preţului barilului de petrol în următorii ani, ţări dependente de petrol, cum ar fi Arabia Saudită, vor avea dificultăţi în a menţine nivelul actual al cheltuielilor cu apărarea.

Tensiunile geopolitice alimentează suplimentar comerţul mondial cu armament. Pentru a satisface nevoia globală de arme, este foarte posibil ca ţări precum China sau India să conteste supremaţia duopolului SUA şi Rusia, care, împreună, au furnizat 56% din totalul armamentului exportat în perioada 2012-2016. 

Ţările NATO şi-au asumat ţinta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, dar fac eforturi mari pentru a atinge acest nivel. În 2016, numai 4 din 29 membri NATO, sau 14%, au atins ţinta de 2% din PIB pentru cheltuieli ale armatei. 20 din 29 de ţări NATO au cheltuit mai puţin în valori absolute în 2016 comparativ cu 2014. 

Cheltuielile militare ale Statelor Unite revin pe creştere. În 2016, SUA şi-au majorat cheltuielile de apărare cu 1,7% până la 611 miliarde de dolari, semnalând sfârşitul unui trend descrescător al cheltuielilor militare. Viitoare creşteri sunt de aşteptat în următorii cinci ani sub noua Administraţie. 

Factorii macroeconomici şi geostrategici, inclusiv schimbarea polilor de putere dinspre vest către est, schimbările demografice şi resursele limitate sunt elemente care vor reconfigura profund trendurile cheltuielilor militare. Este cazul în zone mai puţin dezvoltate ale lumii unde mega-tendinţele vor aduce instabilitate şi vor pune o presiune suplimentară, internă şi externă, provocărilor de apărare şi securitate.

„Provocările de securitate cu care se confruntă organizaţiile de apărare ale naţiunilor sunt complexe, şi într-o continuă dinamica. În perioada următoare, una dintre cele mai mari provocări ale ţărilor NATO va fi respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Pentru 2017 România şi-a asumat obligaţia de a aloca 2% din PIB către armată, iar acest lucru este valabil şi în bugetul pentru 2018. Dezvoltarea economică asigură implicit şi securitatea militară. În acest context, o economie puternică cu bază de creştere solidă şi cu un mediu fiscal şi financiar stabil este absolut necesară pentru securitatea naţională şi pentru investiţiile militare necesare. În acelaşi timp trebuie să acordam o atenţie sporită ameninţărilor cibernetice, cel mai nou tip de conflict”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.

„Într-o lume în care ameninţările, în toate formele lor, sunt tot mai diverse şi complexe, la fel trebuie să fie şi liniile de apărare. În acest context, România trebuie să aibă capacitatea şi flexibilitatea de a negocia contractele din domeniul apărării pentru a servi intereselor superioare de apărare a ţării prin aplicarea celor mai potrivite mecanisme economice, financiare şi legale aflate la dispoziţia sa, în lumina reglementărilor naţionale, dar şi cu respectarea prevederilor Tratatului de Funcţionare al Uniunii Europene şi al angajamentelor NATO asumate. Este foarte important ca discuţiile şi negocierile pe care Guvernul le poartă cu furnizorii de echipamente să se desfăşoare de pe poziţii de egalitate şi să aibă în vedere interesele României pe toată perioada de derulare a contractului”, spune Manuela Guia, Partener D&B David şi Baias.

La o privire atentă asupra NATO, analiza relevă faptul că, în timp ce cheltuielile militare vor rămâne negative în ţările membre, este posibil ca în condiţiile în care situaţia economică se va îmbunătăţi, mai multe ţări NATO vor atinge pragul de 2% din PIB pentru cheltuieli militare în următorii 5 ani.

În Asia Centrală şi de Sud şi Cercul Pacific, cele cinci ţări cu cele mai mari cheltuieli militare sunt China, India, Japonia, Coreea de Sud şi Australia. Analiza arată că în estul Asiei, potenţialul ridicat al comerţului maritim şi rute dezvoltate de comerţ terestru, cum ar fi iniţiativa ”One Belt - One Road” vor necesita cheltuieli de apărare mai ridicate pentru a menţine, în timp, securitatea acestor rute, chiar dacă ameninţările la acestea sunt naţionale sau transnaţionale.

Raportul este disponibil aici: https://pwc.to/GDP2017