A fost odată Felix: Ce (nu) a mai rămas din gloria de odinioară a industriei româneşti de calculatoare

În anii '80, calculatoarele româneşti erau importate în China. Trei decenii mai târziu, companiile din industria locală de IT au ajuns dependente de tehnologia chinezilor. Ce s-a pierdut pe drum?

„V-am prins văjitoarelor!” E replica de folclor urban a uneia dintre reclamele memorabile ale anilor ’90, la calculatoarele Felix, vârful de gamă al unei tehnologii pe care Nicolae Ceauşescu reuşisă să o impună pe pieţele externe, în special în China, dar şi în Germania.

Practic după cel de-Al Doilea Război Mondial, cercetarea din România a fost susţinută de noua putere comunistă, iar primul calculator românesc avea să dezvoltat între anii 1954 şi 1957, la Institutul de Fizică atomică. Rezultatul, celebrul CIFA, acronimul pentru ” Calculatorul Institutului de Fizică Atomică”. De notat că modelul experimental CIFA-1, din generaţia I, a fost reprodus în regim de microproducţie atât în varianta originală cu tuburi electronice, cât şi în două variante tranzistorizate: CIFA-10X şi CET 500.

În timp, autorităţile comuniste şi-a dat seama de importanţa şi potenţialul noilor tehnologii, în cercetarea şi dezvoltarea cărora a investit echivalentul a miliarde de euro. Aşa se face că, în anii ’80, România avea să devină al doilea producător de sisteme electronice de calcul din blocul comunist, după URSS.

Calculatoarele româneşti au ajuns în China, Cehoslovacia, Polonia, RDG şi chiar şi în ţări din Orientul Îndepărtat. După 1990 însă, sistemele de calcul şi cercetarea au fost slab finanţate, iar în timp producţia de calculatoare a fost înlocuită de importurile masive.

La sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, apar însă şi firme româneşti „producătoare” de sisteme IT. Concret, importatori de tehnologie, în special din China, dar şi alte ţări cu mână de lucru ieftină din zona Asiei.

Citiţi în Adevărul Financiar către ce s-a orientat, după 1990, industria românească de IT