„Pe pământ, idioţii au arme“

... Demenţi au existat din clipa în care maimuţa s-a ridicat în două picioare, a pus mâna pe bâtă şi l-a lovit pentru o banană pe cel de lângă ea.

E în firea umană ca, din o mie în o mie, să existe unul gata să îşi masacreze semenii. Unii o fac cu arma în mână, cu glonţul pe ţeavă. Alţii o fac ca şefi ai Sănătăţii, idioţi, care, din vârful pixului, condamnă la moarte bolnavul de cancer. Care e diferenţa între un dement care îşi rezolvă frustrările zburându-i pe pereţi creierii soţiei şi cel în costum, care are în mână vieţile a mii de oameni?

... În România există una dintre cele mai stupide legi a armelor. Dreptul la autoapărare se limitează la ideea că ar exista oamenii legii, care te vor apăra. De aceea masacrul din centrul Bucureştiului este abominabil. Că e făcut de unul dintre cei care ar trebui să te protejeze. Un individ căruia acest sistem i-a pus în mână pistolul, i-a băgat glonţul pe ţeavă şi l-a lăsat liber pe străzi. Dar vinovatul nu e doar cel care a apăsat pe trăgaci. E şi poliţistul care nu a luat în seamă plângerea soţiei. Femeia atenţiona că individul e nebun şi că are armă. E şi psihologul care a pus ştampila de sănătos pe fişa de examinare. Şi şefii care nu au fost capabili să vadă cine e cel pe care l-au angajat. De ei cine ne apără?

... Am o teamă viscerală de arme. Pentru că armele sunt esenţa violenţei. De aceea, în mintea mea, până la această crimă, credeam că e bine că omul obişnuit nu are acces la ele. Mentalitate de mioriţă, împlântată adânc în conştiinţă din prima zi de şcoală. Într-o lume plină de ciobani dezaxaţi, dacă eşti singur, poţi să îţi ciopleşti fluieraş de fag, os sau soc, aşteptând criminalii. Ce te faci însă când ai copil, când ai mamă, frate? Eşti în stare să le pregăteşti şi lor fluiere?

... Legea e făcută pentru cei mulţi. Niciodată nu va opri însă un idiot, fie el înzestrat cu armă sau pix, chipurile, să te protejeze, fie un mafiot, care nu dă doi bani pe cel de lângă el, să aibă un pistol şi un glonte gata să ţi-l trimită între ochi. Dar mă gândesc că, pe lângă ei, sunt şi alte mii de demenţi ascunşi în blană de mioriţă, gata de masacre. Ce s-ar întâmpla în cazul în care ar avea acces la o armă?

... Ne creştem copiii cu cartea de religie în faţă, băgându-le în cap că, pentru un cuvânt urât, Dumnezeu le va rupe o mână. Violenţa musteşte. Sub pretextul infam că îi învăţăm cele bune, îi programăm de mici la brutalitate. O gândire de ev mediu. Poate că, dacă ne-am forţa puţin mai mult să le dezvoltăm cu adevărat caracterul, adaptat la secolul în care trăim, le-am da o şansă în plus la supravieţuire. Şi am fi mai puţini idioţi.

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct ediţii locale „Adevărul"