AUR în Parlament - răspunsul societăţii româneşti la criză
0Analizând, la scară istorică, ultima sută de ani, fiecare criză a adus cu sine şi un val de radicalism. Fie că vorbim de anii ‘30 sau de criza din 2009, mereu au apărut mişcări cu cerinţe maximale. Astăzi, România se află într-o criză profundă, atât din punct de vedere medical, cât şi economic.
Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Anul 2021 va fi crâncen pentru economie, iar oamenii simt asta şi fără să citească analize complexe de macroeconomie sau să asculte opoziţia.
După criza economică din 2009-2012, la nivel european, s-a văzut o creştere exponenţială a partidelor extremiste/radicale. Frontul Naţional în Franţa, UKIP în Marea Britanie, Jobbik în Ungaria, Zorii Aurii în Grecia, NPD în Germania şi Ataka în Bulgaria. România făcea notă discordantă pentru că partidele mari de la noi aveau fiecare doza lui de radicalism.
AUR – a patra forţă politică din Parlament
Formaţiunea Alianţa pentru Unirea Românilor nu este o surpriză în sine, ci scorul obţinut la aceste alegeri. În România, au existat mereu partide minore, cu vederi extremiste, dar acestea nu au captat niciodată mai mult de 1-2%.
La aceste alegeri, AUR a beneficiat de un cumul de factori care au transformat un partid nou şi aparent necunoscut în a patra forţă politică din Parlament:
- Criza medicală şi economică
Ca orice partid radical, AUR a reuşit să capteze frica şi nesiguranţa pentru a le folosi electoral. AUR a fost partidul nou, cu discurs foarte dur şi fresh, care a prins foarte bine pe Facebook.
O altă componentă importantă a fost şi retorica anti-mască, pentru care există suficient public atât în România, cât şi în lume.
- Conflictul dintre stat şi Biserică
Guvernul Orban şi BOR au avut în acest an un conflict deschis. Scandalul a început cu închiderea bisericilor din cauza pandemiei, a urmat circul legat de slujba de Înviere, şi totul a culminat cu pelerinajele la Sf. Parascheva, Sf. Dumitru şi Sf. Andrei.
AUR a fost singura forţă politică care a apărat explicit Biserica Ortodoxă, iar Claudiu Târziu, co-preşedintele AUR, a fost singurul politician prezent la pelerinajul de Sf. Andrei organizat de IPS Teodosie.
Chiar dacă ”Referendumul pentru familie” a fost un eşec, asta nu înseamnă că BOR este lipsită de anvergură şi că nu poate juca un rol important în societate. Astfel, AUR a beneficiat şi de sprijinul BOR, dar şi de aprecierea celor care consideră că Biserica este atacată.
- Prezenţa redusă la vot
Organizarea alegerilor în plină pandemie, la peste 10.000 de cazuri de noi infectări şi peste 150 de morţi zilnic, a făcut ca majoritatea românilor să nu meargă la vot. La o prezenţă ca cea din 2016, AUR ar fi intrat, la limită, în Parlament.
- Schimbarea de discurs a partidelor mainstream
În 2012, valul extremist-naţionalist a fost prins de PP-DD, în 2016 de PSD. Apoi, USR şi PNL au început şi ei să joace această carte, mai ales în timpul protestelor anti-OUG 13. Scorul foarte bun luat de USR-PLUS la alegerile europarlamentare din 2019 a fost asigurat şi de un electorat radicalizat de tineri, cu studii medii, care au gustat din plin sloganul ”m...e psd”. PNL a reuşit, la aceleaşi alegeri, să ocupe primul loc, cu Rareş Bogdan cap de listă, care a vorbit şi el tot cu electoratul radicalizat.
După prezidenţiale, partidele mari au renunţat la temele naţionaliste. PSD s-a distanţat de discursul lui Liviu Dragnea, PNL, cu Orban premier, l-a marginalizat pe Rareş Bogdan, iar USR rămas fără un adversar şi-a îndulcit discursul.
Astfel, zona naţionalistă a rămas fără purtători de mesaj iar AUR s-a mulat perfect pe acest public.
Cine sunt votanţii AUR?
AUR a obţinut cele mai bune scoruri în Moldova (Suceava, Botoşani, Neamţ) şi în Diaspora. Practic, rezultatul AUR este o revoltă a periferiei împotriva centrului. Situaţia Moldovei este arhicunoscută: la 30 de ani de la Revoluţie, nu există încă o autostradă, la Suceava am avut în martie-aprilie ”Lombardia României” iar astfel de exemple pot continua la nesfârşit. Moldova a beneficiat mereu de mai puţine fonduri de la centru, decât Oltenia sau Transilvania, iar oamenii simt acest lucru şi votul pentru AUR a fost mesajul lor pentru centru.
În cazul Diasporei situaţia este similară. Diaspora românească este formată, în majoritate de români plecaţi în timpul crizei din 2009-2012 care mureau, la propriu, de foame în România. Diaspora Românească este mai de grabă la căpşuni, sparanghel şi în abatoare decât în hub-uri IT şi universităţi. Vorbim de românii plecaţi din ţară de nevoie, care muncesc 10-12 ore pe zi cu gândul la familia din România şi care au fost trădaţi de partidele tradiţionale, care i-au împins afară din ţară şi caută variante noi pentru că ei muncesc cu gândul să se întoarcă acasă.
AUR a beneficiat şi de voturile celor mereu nemulţumiţi, care votează la fiecare patru ani cu alt partid şi acum au văzut în AUR cea mai proaspătă soluţie.
Ce urmează?
Dincolo de scorul foarte bun opţinut acum, AUR are de administrat o situaţie complicată. În afara celor 5-7 persoane cu oarecare notorietate, partidul pare lipsit de coerenţă. Situaţia lor seamănă foarte mult cu cea a PP-DD.
Jocul parlamentar este în acest moment foarte stâns iar, în buna tradiţie românească, partidele mari vor încerca să fure parlamentari de la AUR şi este greu de crezut că partidul va rezista patru ani în forma actuală.
O altă problemă este politica de alianţe. George Simion, liderul partidului, a spus foarte clar că nu va face alianţe cu nicun alt partid. În această situaţie avem cazul şcoală PRM – un partid care nu face alianţe, în timp, îşi pierde relevanţa.
Pentru societatea românească, intrarea AUR în Parlament cu aproape 10 procente arată totuşi că există un strat considerabil de votanţi naţionalişti, cu apetit pentru radicalism. Dacă AUR se doveşte doar un experiment, pe viitor, vor exista destui care să încerce replicarea lui.