Exclusiv Numirea premierului, prima miză reală a noului președinte: ce spune Constituția

Cea mai importantă pârghie a președintelui României de a-și respecta promisiunile electorale este, conform Constituției, desemnarea premierului. Analiștii politici Cristian Hrițuc și Cristian Pârvulescu au explicat pentru Adevărul care sunt limitele acestei atribuții și a altor pârghii pe care președintele le are.

Nicușor Dan și George Simion, la dezbare. FOTO: AFP

Constituția României stabilește în mod clar rolul Președintelui în politica internă. Printre atribuțiile sale principale în acest domeniu se numără:

- Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele va putea exercita atribuția numai pe baza aprobării Parlamentului.

- Președintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită.

- Președintele poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații. De asemenea, Președintele prezidează ședințele Guvernului la care participă.

- Președintele României poate adresa Parlamentului mesaje cu privire la probleme de interes național.

- Președintele poate dizolva Parlamentul, în condițiile prevăzute de Constituție.

- Președintele, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime voința prin referendum cu privire la probleme de interes național.

Cristian Hrițuc: cel mai bun exemplu din istorie

Analistul politic Cristian Hrițuc a analizat una dintre cele mai importante atribuții ale Președintelui României, aceea de a desemna premierul.

Articolul 85 prevede: „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.”

„Președintele nu poate numi orice premier vrea, trebuie să țină cont și de rezultatele din alegeri. Trebuie să țină cont de prevederile Constituției. Astfel, mai mult contează munca informală pe care o poate face președintele și capacitatea de negociere pe care o poate avea ca să ajute la constituirea unei majorități”, susține expertul.

El dă și un exemplu în acest sens, „poate cel mai bun din istorie”: „modul în care a fost adus PSD-ul la guvernare alături de PNL în momentul în care orice calcul electoral spunea că PSD-ul trebuie să stea departe de acea guvernare. A fost în timpul pandemiei, dacă vă mai aduceți în minte, și cu războiul care se apropia la graniță. Acolo au contat calitățile și puterea informală pe care o avea președintele.”

Poate să-l aducă Simion pe Georgescu?

În acest context, poate Simion să-și folosească puterea formală și informală pentru a-l desemna pe Călin Georgescu premier?

„Simion, oricât și-ar dori, nu va putea impune o majoritate guvernamentală. Și în niciun caz pe Călin Georgescu premier”, spune Hrițuc.

Politologul e de părere că George Simion nu ar putea forța o numire a lui Georgescu, în ciuda lipsei sprijinului din Parlament: „Nu are nici pârghiile necesare și se pot face inclusiv jocuri politice și din partea alianței, cum a făcut și USL-ul cu Traian Băsescu când l-a forțat să-l accepte pe Ponta după alegerile din 2012. Deci există, ca să zic așa, și antidot la o mișcare de genul acesta.”

Analistul politic subliniază însă că dacă ar ajunge președinte, „principalul inamic pe care ar vrea să-l distrugă Simion este Georgescu, pentru că știe că va exista un antidot întotdeauna la el. Declarațiile de prietenie ale lui Simion acum sunt din necesitate. Simion acum este rodul dispariției lui Georgescu și o parte din electorat, nevoită, ca să zic așa, de lipsa lui Georgescu, îl votează pe Simion. Dar să nu uităm, scorul lui Simion, din primele alegeri, a fost de 17 %. Nu trebuie să uităm nici declarațiile lui Georgescu care a zis de multe ori: „Oare Simion nu e trimisul PSD-ului?”

Ce poate face Nicușor Dan

Nicușor Dan, pe de altă parte, susține Hrițuc, din perspectiva faptului că nu are un partid în spate „va avea o larghețe mai mare de negociere, poate oferi mai mult. Nu e ținut strict de interesul unui partid. Are, de bine de rău, o alianță creată deja, care guvernează acum. Poate să o mărească, să aducă și USR la guvernare, ca să stabilizeze, să aibă un număr mai mare, pentru că coaliția are probleme acum la vot. În Senat, de exemplu, au doar un vot în plus. Și poate aduce sau nu USR-ul la putere, dar poate oferi coaliției să-și continue drumul și să-și mențină actualul algoritm de putere”.

În ce măsură va putea președintele impune niște chestiuni promise în campania electorală? „Președintele va fi încărcat cu legitimitate după vot. Partidele toate sunt la pământ acum, din arcul guvernamental, ca imagine, ca nereușite, ca rezultate electorale”.

E posibil scenariul Bolojan premier? „Cred foarte mult că probabil se va ajunge la această soluție și se poate ajunge în mai multe formule. Și în formula în care PSD rămâne așa sau în formula în care ai PNL, USR și poate un PSD rupt și făcută o variantă de partid nou în jurul lui Victor Ponta, sunt N ipoteze care se pot transforma în scenarii, în realități.”

Pârvulescu: principala problemă a președintelui României nu sunt atribuțiile 

Cristian Pîrvulescu, politolog si decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA, a susținut că promisiunile candidaților privind politica internă nu au nicio legătură cu atribuțiile președintelui. El consideră că s-a ales această strategie de comunicare deoarece „votanții nu cunosc atribuțiile președintelui și oricum votează emoțional pe alte criterii decât cele legate de Constituție.”

Pârvulescu se așteaptă la o încercare de schimbare a Constituției de la un președinte care se vrea „jucător”, deoarece „principala problemă a președintelui României nu sunt atribuțiile pe care le are, ci vulnerabilitățile constituționale pe care le are și cea mai mare vulnerabilitate care a făcut până acum ca România să nu devină o autocrație precum altele și funcția prezidențială să nu fie neapărat foarte interesantă pentru unii politicieni, este suspendarea.”

Președintele poate fi suspendat oricând din momentul în care popularitatea sa scade. „După 2013, un referendum pentru suspendarea președintelor este validat cu 30% prezență. Asta face ca anumite atribuții ale președintelui să nu poată fi exercitate în politica internă foarte activ. Și mă refer în primul rând la cea mai importantă atribuție de control al Guvernului care este participarea președintelui la ședințele de Guvern”, explică el.

„Conform Constituției, un președinte nu poate să fie foarte activ”

Deci, pe plan intern, spune politologul, principală atribuție a președintelui este ordinea interna, dar și apărarea, care este corelată cu politica internațională.

„Funcțiile sale sunt așa numite funcții regaliene, funcții care țin de puterea exterioară a statului, de reprezentare exterioara a statulului. Ordinea publică însă ține și de politica  internă. Președintele României poate participa la ședințe de guvern, deci le poate influența direct pentru că le conduce și-și poate și exercita influența direct în situațiile în care se discută cele trei domenii rezervate președintelui: apărare, politică internațională sau ordine publică. Până acum, președinții României nu au participat la ședințele de guvern decât în mod excepțional”, arată politologul.

El amintește de februarie 2017, când presedintele Ioannis, în contextul celebrei Ordonanțe 13, a participat la o ședință de guvern în virtutea faptului că se discuta o chestiune care ținea de ordine publica. „Dar, în general, președinții nu au vrut să folosească această atribuție din două motive, pentru a proteja funcția prezidențială, care a devenit extraordinar de vulnerabilă după 2013, și pentru a permite guvernului să-și asume cât mai multe libertăți cu putință.”

Politologul susține că putem vorbi despre cooperare între președinte și guvern sau coabitare între președinte și guvern. „Dacă nu are aceeași orientare politică cu guvernul, el este, prin natura lucrurilor, în incapacitate de a-și pune minimal programul în funcțiune. Singurul președinte al României care a avut instrumente să-și pună programul în aplicare a fost Ion Iliescu în 1992, când a avut pentru 2 ani de zile majoritate prezidențială. Majoritatea prezidențială este o majoritate în parlament care sprijină președintele, nu guvernul. Deci o majoritate a președintelui. Ulterior, niciun presedinte nu a avut majoritate prezidențială, nici măcar Traian Băsescu în 2009-2010 după alegeri. Și asta limitează foarte mult spațiul de manevră în contextul actualei Constituții”, relatează specialistul.

Conform actualelor reguli ale jocului constituțional, un președinte nu poate să fie foarte activ, a concluzionat politologul.

„Constituția nu-i permite acest lucru pentru a proteja democrația, pentru că un președinte prea activ riscă să perturbe echilibrele democratice. Și în condițiile astea de război hibrid, în care nemulțumirile sociale cresc, riscurile sunt foarte mari. Deci un președinte cvasi-monarhic, cum a vrut să fie Klaus Ioannis, nu a fost o soluție câștigătoare deoarece românii au nevoie și de comunicare”, explică el.

Exemplul Traian Băsescu și riscul unui președinte care vrea mai multă putere

El amintește de modul în care Traian Băsescu a încercat să „lupte” prin intermediul referendumurilor cu Guvernul și Parlamentul. „A bulversat sistemul politic. Am intrat într-o instabilitate guvernamentală cronică. Am avut, din 2008 până în 2025, 11 prim-miniștri. Asta vă arată instabilitatea politică produsă de un președinte care a vrut să preia mai multa putere, care a vrut sa forțeze, însă sa nu iasă din limitele Constituției.”