Victor Ponta îşi pregăteşte ieşirea din scena politică

Evenimentele petrecute în ultima vreme ne permit să ajungem la concluzia din titlu. S-au adunat multe întâmplări şi acţiuni care, însumate, i-au arătat lui Victor Ponta că nu mai poate rămâne în funcţia de premier.

• Abandonarea PSD-ului

A intuit Victor Ponta ce lasă în urmă prin abandonarea funcţiei de preşedinte al PSD? Dacă da, e grav. A înfipt un cuţit în inima partidului care l-a propulsat în funcţia de premier. Dacă nu, e la fel de grav, nu are discernământul politic pe care se presupune că l-ar avea şeful celui mai mare partid.

Adevărul este pe undeva la mijloc. A intuit, dar nu-i mai pasă. A obosit să medieze între diferitele tabere şi curente din PSD, să înghită trădările pe care le ştim şi pe acelea care n-au ajuns să fie publice.

Taberele care acum se sfâşie reciproc, criticile venite de la Zgonea, Iliescu, Dragnea, arată că Ponta nu mai controlează PSD, şi prin implicare nici coaliţia.

Un argument pentru ipoteza că Victor Ponta a decis, probabil departe de tumultul politic, la Istanbul, să abandoneze luptă politică pentru alte proiecte. Şi-o fi spus: nu merită tot sacrificiul, abandonarea familiei şi a vieţii personale, pentru nişte nerecunoscători.

Şi Emil Boc a cedat după trei ani de zbucium şi înjurături de dimineaţa până noaptea.

• S-a rupt filmul de „iubire” cu preşedintele Iohannis.

Data de 5 iunie, ora 12, când preşedintele Iohannis i-a cerut să demisioneze, l-a marcat profund pe Victor Ponta.

Perspectiva reluării convieţuirii cu un alt Traian Băsescu l-a lovit ca o măciucă în moalele capului. Imposibil de imaginat aşa ceva.

Reacţia premierului a fost că nu s-a mai văzut cu preşedintele Iohannis, nici măcar la întâlniri protocolare, cum a fost investirea ministrului transposturilor.

Ba chiar, premierul  nu s-a sfiit să-l jignească pe preşedinte cu afirmaţia „acum se pricepe şi la finanţe”.

Dacă preşedintele Iohannis îşi menţine opinia exprimată în discursul de la BNR şi nu promulgă Codul Fiscal, opera de căpetenie a guvernării Ponta, ar pune bomboana pe coliva guvernării Ponta şi a carierei politice a acestuia.

Şi nu văd cum ar face altfel, fără să se decredibilizeze, şi după consultările cu Mugur Isărescu şi alţi specialişti interni şi externi.

Invocarea unui  posibil acord cu Iohannis şi forţele politice, în urma căruia Ponta să demisioneze iar premierul să fie dat tot de coaliţie, vine tot în sprijinul ideii că Ponta îşi pregăteşte ieşirea din scenă.

Lui Ponta i se iveşte pretextul perfect să demisioneze, cu argumentul decisiv că nu poate lupta cu celelalte instituţii ale statului, cu preşedinţia care-i sabotează proiectele şi cu justiţia care-l prigoneşte.

Greu de crezut că nu se va folosi de acest prilej să plece, fără acuzaţia că-şi trădează alegătorii. Pur şi simplu le va explica că este sabotat din interior şi nu mai poate să-şi ducă la bun sfârşit misiunea încredinţată.

• Relaţia cu justiţia

Este posibil ca Victor Ponta să fi aflat ce i se pregăteşte în dosarul său dosarele de la DNA şi doreşte ca  eventuale restricţii impuse de procurori să-l găsească liber, nu în postura de premier, din care s-ar face de poveste iremediabil.

La un asemenea nivel, e greu de crezut că procurorii nu şi-au luat toate măsurile şi n-au evaluat toate scenariile posibile, astfel încât să fie pregătiţi pentru orice eventualitate în derularea anchetei.

Posibilitatea apariţiei altor dosare, legate de finanţarea „neagra” a PSD, din relaţia cu Sebastian Ghiţă, cu Sova şi cu alţi şefi din PSD, l-au înspăimântat pe Ponta, până la a-l determina să plece din viaţa politică vizibilă.

• Presiunea externă

Mai ales în lumina evenimentelor din Grecia, a faptului că Victor Ponta a felicitat cu entuziasm referendumul împotriva austerităţii, după afirmaţia „nu facem în România ce ne dictează alţii din afara ţării”, premierul României, urmărit penal, şi-a tăiat toate punţile de legătura şi comunicare cu liderii europeni.

Şeful PPE l-a criticat direct, FMI, UE, BM au criticat Codul Fiscal,  reprezentantul ambasadei americane s-a dus intempestiv şi neanunţat la guvern pentru o discuţie de o oră cu Victor Ponta.

Este mai mult ca sigur că reproşurile şi avertismentele nepublice, pe căi diplomatice, sunt mult mai intense şi hotărâte, UE şi America nu-şi mai pot permite un al doilea Tsipras  şi  o a doua Grecie.

• Situaţia din coaliţia de guvernare

În ciuda aparenţelor, relaţia cu UNPR şi generalul interesului naţional, Gabriel Oprea, relaţia din coaliţie scârţâie rău de tot.

Oprea are o relaţie excelentă cu preşedintele Iohannis, i-a trecut prin parlament, alături de Zgonea, numirea lui MRU şi Strategia Naţională de Apărare, în plus a triplat salariile demnitarilor, măsură dezavuată de Ponta, dar pe care n-a avut curaj s-o revoce.

Este posibil ca la UNPR să se refugieze mulţi nemulţumiţi din PSD, nume grele şi sonore, o fuziune PSD-UNPR nefiind deloc exclusă la ora aceasta, în vederea alegerilor viitoare. Astfel că Oprea pare a fi noua stea a politicii româneşti, deşi nu are doctrină, ideologie, structuri teritoriale, nimic în afara lozincii „intereseului naţional”.

Şi Tariceanu, şeful ALDE,  l-a criticat pe Ponta.  ALDE, partidul aproape inexistent, îl va abandona pe Ponta, în care vede un cal aproape mort.

Gafa cu recomandarea ca Tariceanu să fie viitorul premier, arată că Victor Ponta este departe de flerul politic al unui politician cu experienţă.

În concluzie, cred că Ponta s-a săturat de loviturile primite zi de zi, de la preşedintele Iohannis până la partenerii europeni şi americani, de la justiţie şi de la opoziţie, pe care a implorat-o să conlucreze în interes naţional, astfel încât respingerea de către preşedintele Iohannis a  Codului Fiscal, posibil să se producă luni, ar fi un motiv ideal să demisioneze.

Probabil aceleaşi calcule şi le-a făcut şi stafful preşedintelui Iohannis, astfel încât ziua de luni ar trebui să aducă clarificări importante pe scena politicii româneşti