Sorin Grindeanu n-a excelat în actul de guvernare, cu excepţia retragerii OUG 13 la presiunea străzii, că de semnat o semnase. Şi refuzul de a da OUG pentru pragul de la abuzul în serviciu. În rest n-a făcut mare lucru.

Partidele de opoziţie sunt încă fragile. PNL îşi caută conducere nouă, după eşecul din alegeri, USR tocmai şi-a pierdut liderul şi aşteaptă un nou Congres, după cel de abia ţinut, UDMR nu intră în jocuri subţiri, fără certitudini clare, PMP are prea puţin parlamentari ca să impună o anumită direcţie.

În aceste condiţii, să-l accepte actuala opoziţie, fragmentată, fragilizata şi divizată, ca premier pe Grindeanu, pare un miracol. Nu există o filosofie de guvernare a lui Grindeanu, care să unească opoziţia pe un set de principii şi valori, pe o direcţie de urmat, clară şi predictibilă.

Rămâne varianta ca guvernul încropit, totuşi, de către Grindeanu să pice la vot, iar preşedintele Iohannis să numească un alt premier, de la majoritatea parlamentară PSD-ALDE, care să obţină validare parlamentară.

Respingerea şi acestui guvern în Parlament ar echivala cu alegeri anticipate, nepotrivite acum când partidele de opoziţie încă se refac după eşecul din ultimele alegeri. Adică o lungă perioadă de criză politică cu aproximativ aceleaşi rezultate electorale. Aşa se văd lucrurile acum. Dacă apar evoluţii surprinzătoare, care să basculeze într-o parte sau alta spectrul politic, raţionamentul de mai sus ar putea să nu mai fie valabil.

În aceste condiţii, cea mai bună ieşire rapidă din criză ar fi demisia lui Sorin Grindeanu, pentru că tot acolo s-ar ajunge după o săptămână sau două de criză politică. Dacă demisia sa ar fi însoţită şi de aceea a lui Dragnea, ar fi şi mai bine.

Din păcate, nici PSD-ALDE nu au o garnitură de lideri care să preia rapid guvernarea, să formeze un nou guvern mai capabil şi mai competent. Cum spuneam în alt articol, în aceste funcţii de vârf îţi trebuie oameni cu experienţă politică şi administrativă, cu background important în astfel de funcţii publice dificile. De unde să-i ia, precedentul guvern ne-a arătat riscurile generate de persoane no name-uri, care habar nu au ce înseamnă să conduci un minister.

Programul de Guvernare (PG) ar trebui urgent modificat, este mult prea ambiţios, nu este fezabil în perioada următoare. Scăderea de taxe şi impozite, simultan cu creşteri substanţiale de venituri bugetare, frizează ridicolul, contrazice aritmetica elementară.

Toate aceste considerente ar trebui acceptate şi de forţa politică conducătoare, care, chiar dacă scapă de Grindeanu, se îndreaptă spre fundătura finală prin blocarea financiară a ţării.

În concluzie

Grindeanu ar trebui să-şi dea seama că nu are şanse să continue la conducerea guvernului, în absenţa demisiei sale orice zi este pierdută, cu consecinţe importante în plan intern si extern.

Dragnea ar trebui să plece şi el, în speranţa că PSD îşi va găsi un nou lider, fără bube penale, mai competent şi mai onest.

Cel mai util, dar de nesperat în actuala conjunctură politică, ar fi un guvern de uniune naţională, care să strângă cele mai capabile forţe administrative ale ţării pentru un an sau doi, până când se produce o reechilibrare a forţelor politice ale ţării. Nu cred că există suficientă înţelepciune politică pentru o astfel de soluţie.