Nici centrişti, nici comunişti, doar de stânga

În avalanşa unui spaţiu public dominat de ideile de dreapta, care împing societatea românească către atomizare şi izolare, mesajul social al unei umanităţi ce trebuie să ne definească devine obscur şi blamabil.

Trăim cu toţii în competiţie, ne uităm cu ură la cei din jur, considerând că acumularea bogăţiei este mai importantă decât libertatea şi umanitatea noastră. Banul este ridicat la rang providenţial şi ni se induce sentimentul că putem cumpăra totul, chiar şi respectul celor din jur.

Construcţia politică face să existe o separaţie clară între cei care vor să posede şi cei care vor să gândească, între cei care se consideră stăpâni şi cei care vor să aleagă, între cei care vor să se izoleze şi cei ce vor să trăiască în comunitate.

Această stare de fapt se transformă în politici publice care sprijină o societate şi o economie duale, cu cartiere private, şcoli particulare sau spitale private, în timp ce marea parte a populaţiei trăieşte în continuare în sărăcie. Iniţiativele private nu sunt blamabile atâta timp cât se construiesc pe resurse proprii - şi nu  pe decăderea şi subfinanţarea sectorului public - dar cu regret o spun, în România nu avem cazul fericit.

În acest context, stânga democratică poate genera soluţiile pentru un program alternativ, care să pună în prim plan omul. Cetăţeanul trebuie să redevină un actor activ al spaţiului public. Pentru a face acest lucru, scopul este creşterea participării civice şi politice, mai ales în contextul în care România se află pe ultimele locuri la nivel european privind implicarea în societatea civilă.

De altfel, discursul anti-politic, promotor al unei tehnocraţii originale, este de fapt unul anti-democratic, întrucât incită cetăţenii la un rol pasiv, deşi democraţia oferă această libertate omului să aleagă şi să se implice. Doar regimurile totalitare pretind o cunoaştere supremă, generată de o competenţă providenţială, a cărei origine este greu de definit.

Sunt primul care spune că partidele politice sunt departe de a fi perfecte, ele reflectă de multe ori societatea, dar au nevoie de resurse umane pentru a se regenera şi a creşte competiţia în selecţia cadrelor. Interesant este că Partidul Social Democrat este acuzat de adversari de lipsă de democraţie, deşi are peste jumătate de milion de membri, în timp ce partidele de dreapta au împreună în jur de o sută de mii. O scădere a implicării şi dispariţia partidelor de masă conduce la o cartelizare ce afectează democraţia, lucru pe care şi România l-a trăit în ultimii ani.

Soluţia este o redefinire a rolului politicului în societate. Acest lucru presupune o reafirmare a opţiunilor doctrinare şi, mai ales, o clarificare a statutului de om implicat în politică. Admit că a fi astăzi în politică este un fapt perceput negativ, dar de multe ori vina pentru această situaţie nu o poartă cei dedicaţi acestei activităţi, ci cei care profită de deficienţele fenomenului politic: secretari de stat care traversează guverne, persoane numite pe criterii familiale, responsabili promovaţi pe raţiuni financiare, toate acestea conducând la o ură generală faţă de politic şi democraţie.

Este timpul să revenim la normal. Numiri politice doar pe funcţii în care implementezi programul de guvernare - dar acele numiri trebuie să fie reprezentative pentru cei care au avut cu adevărat acele idealuri susţinute în campanii. Cum poate cineva care nu a discutat cu oamenii şi nu a cerut niciodată votul lor să ocupe o funcţie politică? Cum poate un tehnocrat care nu are viziune politică să gândească o strategie dincolo de birocraţie şi interesul de a se menţine în funcţie indiferent de regim?

Noul clivaj politic este între democraţi şi birocraţi. Îmi place să cred că stânga este de partea transparenţei şi a oamenilor. Pentru a fi din nou crezuţi, forţele politice de stânga - şi mă refer aici la Partidul Social Democrat - trebuie să îşi regăsească şi să îşi recâştige identitatea. Nu trebuie să devenim un partid care atrage pe toţi, ci un partid care îşi promovează idealurile de societate şi îi convinge pe ceilalţi că scopurile sale sunt cele corecte. Nu trebuie să devenim nici centrişti, nici comunişti, este suficient să fim mândri de valorile noastre şi să redevenim de stânga, pentru că de astfel de politici are nevoie România. Recâştigarea valorilor noastre presupune o modernizare reală, nu doar de faţadă, în care trebuie să ne ascultăm în primul rând simpatizanţii noştri pentru a înţelege din nou ce vrea societatea de la stânga românească, sper eu, în curând, mai europeană. Consultarea publică realizată de Partidul Social Democrat prin sondajul intern, realizat după modelul SPD din Germania, poate fi un prim pas în reideologizarea activităţii sale politice. 

Partidul Social Democrat începe un nou capitol în care trebuie ca, după 26 de ani de la fondarea sa, să îşi regândească opţiunile doctrinare, pentru a deveni mai coerent şi a rămâne principalul partid din România, dar mai ales un partid de stânga modern şi european. Un proiect pentru următorii 25 de ani poate fi primul pas prin care stânga românească poate arăta că se gândeşte la viitorul românilor şi propune o viziune elaborată pentru societatea românească.