Ghinion, Liviu Dragnea!

Ghinion pentru pesedişti, bineînţeles. Aşa cum am mai afirmat, pentru noi PSD-ul va rămâne pentru totdeauna identificat cu Partidul Comunist, spre stupoarea năimiţilor de la anumite televiziuni. Deloc paradoxal, principalul artizan al victoriei lui Klaus Johannis a fost tocmai Victor Ponta şi PSD-ul, prin cantitatea incredibilă de dejecţii aruncate asupra unui singur om de către televiziunile de casă.

Au trecut patru luni de la alegerile din noiembrie 2014 şi Victor Ponta, ca şi întreg PSD-ul, dovedesc că nu au înţeles nimic din ce s-a întâmplat. Ceea ce ar fi trebuit să servească drept o lecţie s-a transformat pentru cei vinovaţi, în mod bizar, într-un motiv de mândrie, de împăunare cu statutul de victimă. Dovadă este avalanşa de tâmpenii debitate de Victor Ponta la recentul Consiliu Naţional al partidului. I-a ţinut isonul celălalt principal vinovat de dezastrul din noiembrie, Liviu Dragnea. Ideea principală a celor doi este că nu există vini pe care trebuie să şi le asume în urma rezultatului alegerilor. În loc de a fi anchetaţi pentru incredibilele fapte comise în noiembrie, „binomul“ Ponta-Dragnea se află în situaţia de a (ne) dovedi că „vor fi iarăşi ce-au fost şi mai mult decât atât“.

Mai mult, mai nou am avut de-a face, din partea „secretarului de partid“ Dragnea, şi cu atacuri directe la adresa activităţii preşedintelui Klaus Johannis, acuzat că, după ce a câştigat la modul la care a câştigat alegerile, nu stă ca un „om de paie“, aşa cum le-ar conveni politrucilor autohtoni. Uluitor, dar – conform gândirii lui Dragnea – declaraţiile preşedintelui Johannis sunt cele care afectează stabilitatea României, nu zidul pe care PSD îl face în jurul corupţilor şi tentativele sale supraomeneşti de a bloca procesul de justiţie, executate astăzi în cele mai diverse şi imaginative moduri. Aşa ceva ar fi părut incredibil în zilele lui noiembrie 2014, dar am trăit să ajungem şi aici.

PSD – locul I cu coroniţă la manipulări

Liviu Dragnea are o explicaţie simplă pentru înfrângerea din noiembrie, pe care a emis-o de-atunci, imediat după ce apele s-au mai liniştit: votanţii în număr atât de mare ai lui Klaus Johannis au fost manipulaţi (de cine? de cei care nu vor binele ţării, cu siguranţă), iar PSD-ul, asta este, nu se pricepe la manipulări; el este un partid cinstit şi al oamenilor cinstiţi (în frunte cu „tătucul“ său, Ion Iliescu, care se autodefinea astfel încă de acum 25 de ani). Haida-de, drept cine ne iei, Liviu Dragnea? Nu numai că PSD-ul se pricepe la manipulări, dar acest partid este campionul necontestat al acestui gen de acţiuni asupra opiniei publice. Principala dovadă: ceea ce au făcut pe tot parcursul anului 1990 şi în următorii ani imediat postrevoluţionari, adică introducerea unei incredibile falii în societate, cu urmări extrem de nocive multă vreme din acel moment.

Categorii întregi ale populaţiei au fost învrăjbite în mod mârşav una împotriva alteia, iar rănile produse atunci s-au vindecat cu mare greutate. Totul sub oblăduirea aceluiaşi Ion Iliescu, de fapt principalul artizan al acestei politici (modelul nebrevetat erau, desigur, acţiunile similare ale bolşevicilor români din perioada septembrie 1944 – decembrie 1947, aşa-zisa „preluare a puterii de către masele populare“), care nu şi-a asumat niciodată în mod public responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat atunci. Cu siguranţă, au mai încercat şi alţii să repete această tactică a învrăjbirii unor categorii sociale împotriva altora – de exemplu acţiunile PDL-ului şi ale guvernului patronat de acest partid în perioada crizei economico-financiare –, dar au fost departe de performanţele istorice ale maeştrilor acestui gen de manipulări.

Unde-or fi dispărut toţi peceriştii din România?

O altă acuzaţie de care pesediştii vor să se dezbare, dar de fapt o tratează cu dezinteres şi nu o iau în serios, este cea de „comunişti“ şi a legăturilor cu fostul Partid Comunist Român (PCR). Încă de la bun început, ideea a stârnit uluirea jurnaliştilor „de casă“ de la televiziunile favorabile PSD-ului: unu, pentru că tinerii care au votat masiv la aceste alegeri şi şi-au motivat votul anti-PSD şi prin acest argument n-ar fi ştiut, cică, ce a însemnat comunismul; doi, pentru că au trecut 25 de ani de la „evenimente“, prin urmare totul s-a şters şi... „pupat toţi Piaţa Independenţei!“. De aici, afirmaţia ilară a aceluiaşi Liviu Dragnea că atât el, cât şi Ponta nu au fost membri PCR, iar PSD-ul are cea mai tânără garnitură de conducere (dar a fost şi este respins masiv tocmai de tineri; de parcă cuplul Ponta-Ghiţă ar putea fi pentru cineva cu capul pe umeri o garanţie a încrederii şi a vivacităţii minţii tipic tinereşti).

În primul rând că, dacă e s-o luăm aşa, garniturile mai tuturor partidelor de pe scena noastră politică provin din foşti membri ai PCR. PCR-ul, cu 4 milioane de membri, a fost cel mai masiv partid comunist din ţările est-europene, dar aici nu vorbim, în general, de membri simpli, ci de activişti de partid sau persoane care deja exercitaseră vreo funcţie până în 1989, care după Revoluţie şi-au continuat activitatea intrând în şi infiltrând absolut toate partidele politice (fără să mai vorbim că, în 25 de ani, au migrat masiv de la un partid la altul, de la stânga la dreapta, cuvinte şi doctrine fără nicio acoperire pentru aşa-zişii noştri oameni politici).

De fapt, ceea ce ne interesează însă aici sunt „pattern“-urile, modurile de gândire şi de acţiune politică, care se transmit de-a lungul epocilor istorice şi de la generaţie la generaţie. Evident că orice grup de putere îşi asigură supravieţuirea în timp crescând şi instruind oameni de acelaşi calapod, afini „bătrânilor“ şi cu acelaşi mod de gândire. Este motivul pentu care comunismul nu moare şi este atât de greu de scăpat de mentalităţile aferente acestui tip de regim. Prin urmare, nicio importanţă că Ponta, Dragnea sau Ghiţă nu au fost membri PCR, ei sunt „copiii de casă“ crescuţi la sân de garda veche, iliesciană (la rândul ei moştenitoare a celei iniţiale, bolşevice), şi de serviciile secrete asociate acestei grupări politice. De fapt, Dragnea (care-mi sugerează un tipic secretar de partid comunist de pe vremuri, indiferent c-a fost sau n-a fost membru PCR) pare din ce în ce mai mult ideologul lui Ponta, aşa cum Brucan era cel al lui Iliescu, ceea ce arată cât de mult a decăzut şi această postură...

Campania 2014 a PSD, cea mai murdară din ’90 încoace

Cea mai bună dovadă că PSD-ul este egal cu PCR-ul (iar pentru cei care au trăit ororile primilor ani ’90 această identificare va funcţiona până la Judecata de Apoi) este tocmai murdara campanie electorală la care partidul s-a dedat în această toamnă. Campanie care a reamintit in extenso de campaniile similare duse de PSD (sau FSN, pe vremea aceea) în acei ani împotriva partidelor istorice şi, aşa cum spuneam, chiar de acţiunile şi manipulările efectuate de comunişti în anii ’40, „pattern“-ul de fapt al acestor tehnici „revoluţionare“ de preluare a puterii (desigur, modelul real se află de fapt la Moscova şi a fost brevetat de istorie în Rusia anului 1917 şi a celor care au urmat).

Este vorba nu numai de manipulările aşa-zis „de stânga“, adresate populaţiei nevoiaşe şi categoriilor de asistaţi sociali: „Victor Ponta / PSD-ul este singurul care vă dă“, „Ponta e singurul care garantează pensiile“ etc. etc., dar şi de atacurile suburbane sau cu rea-credinţă la adresa principalului contracandidat, culminând cu afirmaţia din ultima săptămână inter-tururi, că Johannis este cel care va aduce înapoi moşierii şi averile acestora (speculând murdar retrocedările corecte executate la Sibiu, în timpul mandatului său de primar, că oricum nu acesta dă înapoi vreo proprietate). Dacă nici asta nu aduce aminte de anii ’90 şi de „moşierii“ cu care speria lumea Iliescu (modelul real, încă o dată: lupta împotriva „moşierilor“ şi a „chiaburilor“, de fapt ţărani muncitori şi înstăriţi, din anii ’40)...

PSD, la fel de fascist pe cât de comunist

Mai mult decât atât, aş spune încă ceva: campania lui Ponta a avut şi o pronunţată tentă fascistoidă, mai greu poate de sesizat la prima vedere. Nu este, evident, o premieră, pentru că cele două tipuri de extremisme s-au „atins“, de-a lungul vremii, de multe ori şi s-au simţit, în general, bine mustind în acelaşi sos ideologic. La fel ca Ceauşescu în timpul lungii sale domnii, Ponta şi stafful său au descoperit naţional-comunismul, adică faptul că cele două ideologii totalitare nu se exclud neapărat şi că poţi să iei de la fiecare ce îţi convine mai mult, în funcţie de interesul imediat. De aici, permanentele rapeluri la identitatea etnică – cea proprie şi cea a contracandidatului său –, autoidentificarea obstinată ca „român“ şi ca „ortodox“, lozincile naţionaliste „Mândri că suntem români“ şi „Ponta – preşedintele care uneşte“ etc. etc. Tot timpul, am avut de-a face cu apelul la sentimentele „patriotice“ şi autoidentificarea cu simbolurile naţionale.

Din păcate, grav este că acest gen de campanie, incompatibil cu Europa secolului XXI, a avut susţinere şi în anumite cercuri ale Bisericii Ortodoxe, după cum s-a dovedit încă din acele zile. Totul a culminat cu pirueta penibilă a Patriarhului Daniel din ziua alegerilor (vă amintiţi, „Dumnezeu câteodată lucrează şi prin străinii de neam...“), care aruncă grave îndoieli asupra moralităţii acestui lider religios. Dacă e s-o luăm aşa (ceea ce, repet, este nepermis), strămoşii lui Johannnis veniseră pe teritoriul actual românesc încă de la anii 1400, iar cei ai lui Ponta sosiseră pe la sfârşitul secolului XIX (atât linia paternă, cât şi cea maternă)... Dar, desigur, nu aşa se pune problema.

Important este că majoritatea corpului social românesc a respins aceste manipulări, iar fondul sănătos al populaţiei s-a revoltat. Restul este istorie... Revenind la ce se întâmplă în aceste zile, vedem acum – când acest partid aşa-zis socialist face zid în jurul corupţilor săi şi încearcă încăpăţânat să blocheze prin orice mijloace procesul de justiţie şi eradicare a corupţiei – că, într-adevar, miza în noiembrie a fost acapararea justiţiei sau continuarea asanării societăţii. Dacă ar fi ieşit zâmbăreţul „ortodox“, mai vedeam noi acum anchetarea lui Vâlcov, Şova, Mazăre sau a lui Horia Georgescu... Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb dacă presiunile exercitate de Rusia asupra României (în calitate de participantă la scutul defensiv NATO), la care se referea recent un responsabil al alianţei militare, nu constă tocmai în astfel de tentative obstinate de a împiedica parcursul european al acesteia şi procesul de justiţie independentă, executate de PSD şi de acoliţii săi din societatea românească...

Citeşte şi:

Zece motive pentru care trebuie votat Klaus Iohannis

De ce trebuie să plece ruşinea numită V.V. Ponta

Klaus Johannis trebuie să civilizeze România cu biciul

Occupy Palatul Cotroceni