Declaraţii iresponsabile? Doar atât?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Azi, la Târgu Mureş, Kelemen Hunor, liderul UDMR, formaţiune politică membră în toate formulele de guvernare ale României post-decembriste, a afimat deschis ceea ce nici măcar Laszlo Tokes nu îndrăznise să spună în public: Trebuie să continuăm pe această cale pas cu pas pentru a recupera pământul natal. Această alianţă (UDMR) a fost creată acum 25 de ani ca să lucreze pentru noi şi după 25 de ani e nevoie de această alianţă.

Deja lucrurile sunt foarte grave şi, dacă mai există instituţii responsabile în ţara asta, ar trebui să reacţioneze, aşa cum ar trebui să se auto-sesizeze organismele în a căror sarcină stă apărarea intereselor fundamentale ale poporului român şi a ordinii sale constituţionale. Sigur, e vorba despre o declaraţie politică sau, cel puţin, cu siguranţă, aşa va suna replica apărării care ştie că scuza asta a mers de fiecare dată, acoperind spaima fiecărei echipe de guvernare din cele care s-au succedat la Palatul Victoria că nu dispuneau de susţinerea parlamentară necesară pentru a mai putea supravieţui unei moţiuni de cenzură. Asta a fost permanenta ameninţare a UDMR-ului, aşa şi-a negociat influenţa, cu asta a ameninţat pe toţi puternicii momentului, aşa şi-a garantat puterea, privilegiile şi astfel a acoperit ceea ce acum este mărturisit pentru prima oară în public: intenţia de a-şi lua pământul înapoi.

Este cumplit de grav că asemenea vorbe se spun într-un stat membru NATO şi UE. Este infinit mai grav că această intenţie nu este impusul unei iniţiative de moment sau unui entuziasm pasager, ci, iată, face parte integrantă din intenţia fundamentală pentru care a fost creată organizaţia politică respectivă.

Dacă aşa stau lucrurile, atunci prima întrebare este şi o solicitare urgentă de lămuriri din partea celui care, până mai ieri, a fost viceprim-ministru al Guvernului României condus de domnul Victor Ponta şi care, în mod limpede, îşi reneagă acum atât de proaspăta legătură de sânge politică pentru a face loc trecerii bruşte de partea cealaltă, complet opusă. Exact în stilul obişnuit al jocului cu care ne-au obişnuit de atâta timp. Întrebarea urgentă este de a se şti cu exactitate care ar fi, din punctul de vedere al UDMR-ului, acele pământuri pe care doreşte să le ia înapoi. 

Asta şi pentru că, acum câteva zile, acelaşi UDMR transmisese că nu este deloc interesat să susţină proiectul Ţinutului Secuiesc. Minţea atunci? Nu cred. 

Mai degrabă e vorba de o construcţie cu o arhitectură mai complexă din care eventuala sacrificare publică momentană a Ţinutului Secuiesc permite lansarea temei cu mult mai importante, de-abia aceasta esenţială, cea de recuperare totală a pământurilor despre care ei spun că au aparţinut maghiarilor.

Foarte interesant este şi momentul ales, cel al unei tranziţii de putere la Cotroceni şi al incertitudinilor legate de ce mai poate să facă şi cu cine un PSD unde se dezvoltă un război fratricid care capătă proporţiile unui genocid. Totul corelat cu explozia spaţiului din vecinătatea de est a României, explozie provocată tocmai de apariţia temei autonomiei teritoriale pe bază etnică, cea susţinută acum de Rusia, ţara mare prietenă şi mai nou total-aliată a Ungariei, plus a partidelor de extremă-dreapta din Europa. 

Şi atunci? Păi, tehnic vorbind, este momentul ideal pentru ca Ungaria, prin reprezentanţii săi politici de nivelul cel mai înalt, să anunţe tema grijii materne pe care patria-mumă o va acorda tuturor etnicilor săi - iar etnicii aceştia, orinde ar fi ei situaţi în bazinul carpatic, să viseze să dea cât mai rapid un răspuns coerent prin negarea Tratatului de la Trianon şi constituirea unei Ungarii Mari.

Imposibil? Poate spuneţi dumneavoastră asta, dar visul acesta există, este argumentat de ani de zile în toate forurile politice, mesajul este repetat de ONG-uri, în reuniuni internaţionale şi acum rostit cum nu se mai poate mai clar şi în România. 

Ce poate el genera? Din nefericire pentru noi toţi, toate perspectivele sunt deschise. Orice se poate inflama, oricând, pentru că acest tip de afirmaţii este vehicolul purtător de conflicte cel mai uşor şi mai rapid accesabil şi care poate influenţa în timp extrem de scurt o masă foarte mare de oameni. Tocmai de asta, trebuie lămurit urgent conţinutul mesajului domnului Kelemen Hunor,  trebuie spus ce se doreşte exact în contextul actual atât de complicat al dezvoltărilor politice interne şi internaţionale. 

Şi să ne lămurim foarte bine şi aceste lucruri trebuie spuse din nou, foarte clar: nu se poate să existe, din partea nimănui, un mesaj cum că, într-o ţară independentă şi suverană, cu statutul pe care-l avem recunoscut în alianţele politice şi militare din care facem parte, ar exista intenţa să se ia pământul înapoi, fără ca asta să provoace, direct, o stare de conflict. Asta vrea cineva? Este acel cineva atât de dement să împingă într-atât de departe politicăreala de doi bani şi demagogia naţionalist-populistă încât să creeze o situaţie de explozie în interiorul UE şi NATO? Care este poziţia celor din PPE faţă de acest tip de mesaj care seamnă extrem de bine cu un fitil gata să fie aprins în apropierea butoiului etren de pulbere pe care l-au reprezentat şi încă îl mai reprezintă Balcanii?

Sper din tot sufletul să nu fi fost decât o scăpare regretabilă, gravă, deci cu atât mai regretabilă, pentru care UDMR-ul să-şi ceară scuze în faţa naţiunii române. Dacă afirmaţia respectivă este însă în continuare asumată de liderii politici ai acestei formaţiuni politice, interesant, foarte intersant şi urgent va fi să vedem dacă mai există în România aceasta a noastră cineva, la nivel instituţional, gata să de o replică imediată şi pe măsură.

  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite