Culcă-te Gheorghe, culcă-te Ioane, culcă-te Mihaie!

Alegerile parlamentare din acest an au facut cateva victime importante. Una dintre ele este Mihail Neamtu. Sa ne bucuram!

S-a născut în zodia Berbecului şi a trăit sub semnul politic al Usturoiului.

Se spune că a fost un teolog model şi un gânditor creştin strălucit care l-a slujit pe Domnul. Iar drept răsplată, Domnul l-a cocoţat Căpitan la Institutul-de-Investigare-a-Crimelor-Comunismului-de-către-un-fascist. S-a adăpat cu egală poftă din învăţăturile conservatoare ale NEC-ului şi din fondurile publice ale Guvernului. A fost un David al secolului 21, luptând din pijamaua sa albă împotriva unui Goliat-USL Sovietic înarmat numai cu o stupidă frânghie de usturoi. A creat pentru contemporanii săi o Republică Nouă, ceva mai longevivă decât cea de la Ploieşti şi cu nimic mai prejos în glorie şi-n penibil. A dus ridicolul pe culmi nebănuite şi de neegalat.

Dar mai presus de toate acestea, Mihail Neamţu a fost un mic legionaroid de buzunar, habotnic şi hulpav, care promitea. Promitea să se facă mare şi să nu-şi uite năravurile tinereţii.

I-a fost dat să se ducă – ironia sorţii – fix după noaptea de 9 decembrie: a crăpat când se crăpa de ziuă, Ziua Drepturilor Omului (10 decembrie).

Acum Mihail Neamţu nu mai e NI-MIC! Nimic Neamţu. Dar nu-i vom simţi deloc lipsa. Vom avea destulă legiune şi naţionalism ultraortodox, destul rasism, misoginism, homofobie şi alte asemenea de la Gigi Becali. Iar Gigi nu e singur în menajerie.