Congresul cuţitelor lungi. Îşi va găsi Dragnea sfârşitul politic?

Ca unul care urmăresc de mulţi ani scena politică de la noi, realizez că atmosfera din PSD este asemănătoare aceleia care a precedat debarcarea unor lideri importanţi ai acestui partid: Adrian Năstase, Mircea Geoana, Victor Ponta, Ion Iliescu. Sunt şi multe alte argumente pentru mazilirea lui Liviu Dragnea.

Convocarea intempestivă a Congresului, de către Liviu Dragnea, fără discuţii prealabile cu restul conducerii PSD, demonstrează că acesta a înţeles că este pe punctul de a pierde controlul partidului, şi încearcă o relegitimare, înainte de fi prea târziu. Ori la bal, ori la spital. Din păcate, pentru dânsul, chiar era prea târziu.

Dragnea este acuzat de „blat” cu statul paralel şi cu preşedintele Iohannis

Dezvăluirea neaşteptată şi inteligentă a preşedintelui Iohannis a fost bomboana pe coliva lui Dragnea. Preşedintele a declarat că Dragnea a venit la dânsul, neinvitat, pentru a discuta problemele ţării, alături de premierul Dăncilă. Nimeni din partid nu ştia de această întâlnire, şi nimeni nu ştie ce s-a discutat în realitate. Bănuiala este că Dragnea încearcă să-şi salveze doar propria piele, lăsându-i pe ceilalţi lideri ai PSD în bătaia justiţiei. Dezvăluirile recente ale lui George Maior, la Comisia de control a SRI, au venit să întregească acest tablou, cu amănunte picante din relaţia apropiată pe care Dragnea a avut-o (o mai are?) cu lideri din SRI şi parchete.

Dragnea a pierdut bătălia pentru subordonarea justiţiei

Dacă mai exista vreo speranţă ca Dragnea va câştiga acest război, ea s-a năruit odată cu eşecul revocării dnei Kovesi. Şi nu oricum, ci într-o manieră care a acoperit de ridicol pe ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, considerat a fi „măciuca” PSD în demolarea DNA. După eşecul promovării rapide a legilor antijustiţie („vor fi gata până la Crăciun”), acum suntem în situaţia că nu se ştie când şi dacă vor trece de etapele legislative cunoscute, până să ajungă la promulgare. Dragnea a avut mereu o atitudine ambiguă. L-a avertizat pe Toader să nu se facă de râs, a declarat că personal nu doreşte schimbarea dnei Kovesi, şi nici suspendarea preşedintelui Iohannis. Că revocarea şefei DNA nu este o problemă a PSD. Dar a cui? Semnificativ este şi faptul că dl Tăriceanu tace mâlc de multe zile, lăsându-l singur pe Dragnea să-şi savureze duplicitatea. Nici nu există premise ca PSD să mai câştige această bătălie. Magistraţii au aflatul gustul libertăţii şi independenţei de politic şi cu greu, spre deloc, ar mai renunţa la el.

Eşecul guvernării conduse de Dragnea

Acum se vede că programul de guvernare conceput sub conducerea lui Dragnea este un fiasco. Legea salarizării este departe de promisiunile din campania electorală, banii mulţi promişi nu se văd pe fluturaşii de salarii, unele salarii au scăzut. Legea pârâie din toate încheieturile, e cârpită pe o parte ca să crape în altă parte. Trei guverne într-un an de zile, este mult prea mult şi pentru un despot, darămite pentru o democraţie, fie ea şi fragilă. Alegerea şi demiterea premierilor s-a făcut strict la ordinul lui Dragnea, fără să se consulte cu conducerea partidului, aşa că îi sunt imputabile direct. Mulţi miniştri (ex. Mişa de la Finanţe) nu aveau ce să caute într-un guvern al unui stat din UE. Nu mai vorbim de actualul premier, Dăncilă, scoasă tot din jobenul lui Dragnea, care citeşte mai totul de pe foi scrise de alţii, care se încurcă în cifre, nu pare a avea habar de ce trebuie să facă guvernul „meu”.

Absenţa colaborării cu conducerea partidului

Este poate cea mai gravă acuză care l-ar putea duce la pierderea funcţiilor politice pe care le deţine Dragnea. Oricum are o conduită de dictator, dar să-ţi dispreţuieşti colegii din conducerea PSD, până acolo încât să nu-i consulţi nici la decizii importante cum sunt acelea de promovare a premierilor, este prea mult. Acestei frustrări i-a dat glas Nicolae Bădălău, preşedinte executiv al PSD, în celebra scrisoare prezentată la un recent CEx al PSD, în care reclama: „punerea în funcţiune a mecanismelor statuare pentru conducerea colectivă a partidului”. „Toate aceste erori slăbesc încrederea cetăţenilor în partidul nostru, iar cauza principală este tocmai şubrezirea democraţiei interne. Credibilitatea şi eficienţa guvernării le putem câştiga doar prin renaşterea democraţiei interne, prin dialog onest, transparenţă şi responsabilitate”. O acuză mai directă adusă modului dictatorial în care Dragnea conduce partidul cu greu s-ar putea găsi.

Situaţia juridică a lui Liviu Dragnea

Condamnarea definitivă suferită de Dragnea, eventuale condamnări viitoare în dosarele „Bombonica” şi Tel Drum, fac din Dragnea o persoană nefrecventabilă, nici la intern dar cu atât mai mult la extern. Cum să te prezinţi în viitoare campanii electorale, sau în relaţia cu UE şi SUA, cu un multiplu condamnat definitiv, anchetat, posibil cu alte condamnări? Numai nişte politicieni nebuni îşi pot imagina aşa ceva.

Necesitatea ca şeful PSD să fie şi premier

Suntem într-o situaţie total atipică, în care şeful celui mai mare partid, câştigător în alegeri, nu poate fi şi premier, din motive penale. De aici toată zbaterea cu schimbarea premierilor, care nu ascultă de şeful partidului. Schimbarea guvernelor presupune şi schimbarea miniştrilor, care nu apucă să înveţe bine culoarele ministerelor, că sunt schimbaţi. De unde atunci performanţă, chiar dacă ar fi pregătiţi pentru funcţie?

Lideri PSD jigniţi şi înlocuiţi din funcţii de Dragnea

Sunt publice ciocnirile şi loviturile sub centură aplicate de Dragnea unor lideri importanţi ai PSD. L-a dat afară pe Adrian Ţuţuianu de la MApN, fără motive serioase, i-a schimbat din funcţia de premieri pe Tudose şi Grindeanu, doar pentru că nu-l ascultau orbeşte, i-a refuzat dnei Andronescu ministerul Educaţiei, preferându-i pe incapabilii Liviu Pop sau Valentin Popa, a declarat public că guralivul Codrin Ştefănescu vorbeşte mult şi rău, şi câte altele. În funcţia de consilier special, conducător din umbră al guvernului, l-a plantat pe Darius Valcov, 8 ani cu executare, în prima instanţă. Tot guvernul şi principalele instituţii ale statului sunt împănate cu oamenii lui Dragnea, cu sarcina de a-i raporta tot ce mişcă în statul român. Membri marcanţi ai partidului, Nicolae Bădălău, Paul Stănescu, Adrian Ţuţuianu, posibil şi alţii, au declarat că nu doresc să mai candideze la vreo funcţie, nemulţumiţi de stilul dictatorial al lui Dragnea.

Cine i-ar lua locul lui Dragnea?

Aici e aici. La umbra liderilor foarte puternici, dictatori, nu este loc pentru evoluţia altor lideri. Dar dacă s-a format deja o masă critică pentru schimbarea lui Dragnea se vor găsi şi înlocuitori. Poate dna Ecaterina Andronescu, cu state vechi în PSD, o fire împăciuitoare, care se consultă cu colegii din conducerea PSD, Marian Oprişan, un contestatar al modului dictatorial în care Dragnea conduce partidul, Adrian Dobre, un tânăr ambiţios care ştie să vorbească, cu experienţă în funcţii guvernamentale, poate şi alţii pe care nu-i bănuim încă.

Concluzie

Ocazia acestui Congres nu se va mai ivi în curând, pentru a curăţa apele tulburi din partid. Iar alegerile viitoare se apropie cu repeziciune. Dacă în PSD nu mai există minţi lucide, care să înţeleagă spre ce fundătură se îndreaptă partidul, atunci îşi merită soarta în viitoare alegeri, previzibilă deja. Până şi cei mai vajnici susţinători ai PSD încep să-şi dea seama de ţeapa pe care au luat-o, când văd că veniturile nu acoperă nici măcar inflaţia. Şi nici vorbă de laptele şi mierea promise de Dragnea în campanie.