Ambasada Rusiei, tendenţioasă asupra anumitor aspecte din istoria interbelică a României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sfatul Ţării în 1918. Sursa: Jurnalul.ro
Sfatul Ţării în 1918. Sursa: Jurnalul.ro

Pe 19 aprilie, pe pagina de facebook a Ambasadei Federaţiei Ruse în România a fost postată pentru scurt timp, o apreciere subiectivă asupra perioadei 1918-1940, în care frontiera româno-sovietică s-a aflat pe râul Nistru. Din păcate, analiza diplomaţilor ruşi a fost ştearsă în scurt timp. Un răspuns oficial, pe cale diplomatică, este greu de conceput, întrucât identitatea diplomatului care a scris nota nu este cunoscută, textul nefiind semnat.

Text scris de Dan Nicu*

Cu toate acestea, ne propunem să oferim o reacţie aprecierilor pe care statul rus, prin misiunea sa diplomatică, le dă realităţilor politice, sociale şi economice din judeţele de nord-est ale României anilor 1918-1940. Înainte de a purcede la elucidarea punctelor esenţiale puse în chestiune de partea rusă, ne exprimăm speranţa că misiunea diplomatică a Federaţiei Ruse la Bucureşti nu a fost victima unui atac cibernetic, care, dacă a avut loc, cititorii următoarelor rânduri sunt rugaţi să le considere o simplă analiză socio-istorică a interbelicului est-european.

Captură Facebook. Sursa: evzmd.md

Captură Facebook. Sursa

Basarabia în anul revoluţionar 1917: trupele române şi rezistenţa împotriva haosului

Având în vedere că Ion Inculeţ, iniţiatorul formării Sfatului Ţării – ”Sovietului” Ţării, era omul lui Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) la Chişinău, şi acţiona reprezentând Sovietul de la Petrograd, a fost o chestiune crucială asigurarea siguranţei cetăţenilor şi posesiunilor acestora, între Prut şi Nistru. Guvernoratul (Gubernia) Basarabiei devenise, în urma stabilizării frontului în Carpaţii de Curbură şi pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, o zonă de relativă acalmie până în momentul preluării politice la Petrograd, prin lovitură de stat, de către Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) şi gruparea sa din Partidul Social-Democrat Muncitoresc Rus, numită ”fracţiunea bolşevică”, redenumită ulterior Partidul Comunist Rus (al bolşevicilor). După 7 noiembrie 1917, când gruparea leninistă adoptă decretele nr. 1, 2, şi 3, cu privire la pământ (împoprietărire), presă (cenzură, măsură criticată aspru de bolşevicii care susţineau libertatea presei) şi drepturile popoarelor din Rusia, Ion Inculeţ este trimis de Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) la Chişinău pentru a forma un Soviet local. Ceea ce Inculeţ face, traducând ”soviet” din rusă în română în mod convenabil pentru sine, întrucât denumirea Parlamentului Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) relua unul din numele alternative pentru consiliile medievale ale monarhilor români din Ţara Românească şi Moldova (”Sfatul Ţării”, transformat în Divanul Ţării, Divanul Domnului, Divanul Domnesc, după finalizarea constituirii relaţiilor sociale de tip feudal şi intrarea în orbita culturală şi civilizaţională a Imperiului Otoman). În urma tratativelor dintre Ion Inculeţ, nobil rus de origine geografică basarabeană, având ca limbă maternă rusa şi fiind de origine etnică rusă, şi Vladimir Ilici Ulianov (Lenin), Consiliul Comisarilor Poporului, structura guvernamentală constituită de fracţiunea bolşevică a PSDMR, Consiliul Comisarilor Poporului, s-a dovedit a fi incapabilă de a asigura siguranţa spatelui Frontului Românesc, având cartierul general la Odesa şi fiind constituit din trupe aliate române şi ruse.

Însufleţiţi de ideile leniniste cu privire la împroprietărire şi doritori de a vedea încheierea unui război care dura de peste trei ani, mulţi militari ruşi, inclusiv ofiţeri, şi-au părăsit sectoarele de front în care erau dislocate unităţile lor şi, pentru a se întoarce în locurile lor de origine, au trecut Prutul. În condiţiile în care infracţiunile de dezertare a trupei şi ofiţerilor ruşi luaseră un caracter generalizat, armata română a fost nevoită să ia măsuri suplimentare pentru securizarea teritoriului naţional rămas în afara zonei de ocupaţie germană, inclusiv pentru salvgardarea formei de stat tradiţionale pentru poporul român şi în care România şi-a proclamat independenţa de stat în 1877 – monarhia. În luna decembrie a anului 1917, în urma negocierilor dintre Vladimir Ilici Lenin şi Ion Inculeţ, ultimului i se ordonă să cheme armata română în Basarabia pentru a păzi depozitele de armament de reprezentanţii nebolşevizaţi ai armatei ţariste. Ofiţerii superiori ruşi din Cartierul general al Frontului Românesc care împărtăşeau ideile lui Lenin constituie un Comitet Extraordinar al frontului, numit RUMCEROD (Rum – România, Cer – ”cerezvîciainîi” – extraordinar, Od – ”Odesa”).

În acord cu principala susţinătoare lui Vladimir Ulianov (Lenin), conducerea politică a Imperiului German care era interesată să scoată Imperiul Rus din război pentru a-şi putea concentra atenţia pe Frontul de vest împotriva Franţei, RUMCEROD a admis multiplele cereri venite din partea locuitorilor Basarabiei de a face ordine şi, prin intermediul agentului bolşevic Ion Inculeţ şi a guvernului constituit de acesta, Directoratul Basarabiei, a chemat armata română. În lumina cunoscutelor declaraţii ale lui Vladimir Lenin cu privire la românitatea locuitorilor autohtoni dintre Prut şi Nistru şi la faptul că limba vorbită de aceştia este limba română, chemarea armatei române în Basarabia apare drept ceea ce a fost în realitate – tentativa de a extinde propagandistic puterea regimului radical-maximalist bolşevic către România, pentru lichidarea Monarhiei Române şi transformarea României într-o anexă a statului comunist mondial pe care Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) îl proiecta împreună cu Lev Davîdovici Bronstein (Troţki) şi cu Grigorii Ivanovici Zinoviev (Hirsch Apfelbaum), ultimul fiind şeful Internaţionalei a III-a Internaţionale comuniste (Komintern), subordonată exclusiv planurilor de extindere a dominaţiei Petrogradului bolşevic asupra întregii planete.

Având în vedere contracararea ofensivei politice şi armate a trupelor ruse care împărtăşeau ideologia bolşevică, la Iaşi şi la Galaţi, comportamentul trupelor române care au venit în Basarabia la invitaţia părţii ruse reprezentate de Vladimir Lenin prin intermediul lui Ion Inculeţ a fost, conform logicii oricărui război, îndreptată spre victoria deplină asupra inamicului – haosul provocat de trupele dezorganizate în elemente individuale care treceau prin Basarabia înapoi spre Ucraina şi Rusia, conform chemărilor repetate ale lui Vladimir Lenin pentru încetarea rezistenţei împotriva Puterilor Centrale.

Harta etnografică a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) după Alexis Nour. Sursa: Wikipedia.org

Harta etnografică a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) după Alexis Nour. Sursa

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în 1918: militarii basarabeni fraternizează cu cei români

În urma unui acord între Imperiul German şi liderul coloanei a cincea germane din Rusia, Vladimir Lenin, România este invitată în ianuarie 1918 să-şi introducă trupele în Basarabia, iar la Iaşi, capitala temporară a României, este instaurat un guvern filogerman, compus din membri ai Partidului Conservator şi condus de Alexandru Marghiloman. Ministrul acestuia de Externe, liderul conservator Take Ionescu, a fost nevoit, după ce Sfatul Ţării a renunţat oficial, în noiembrie 1918, la statutul de autonomie pentru Basarabia în componenţa României, pe care îl negociase în prealabil, în martie 1918, cu autorităţile române de la Iaşi, să explice acţiunile guvernului român într-o logică a profeţiilor autoîmplinite, pentru a fi consemnate în acest mod de istoriografia secolului XX.

Introducerea trupelor române în Basarabia a fost cerută cu insistenţă, începând din decembrie 1917, de reprezentanţii nobilimii basarabene, care era constituită instituţional, din anii 1870, din stări judeţene (uezdnîe zemstvî), şi era formată din elemente etnice româneşti, româneşti rusificate, germane rusificate, ucrainene rusificate, poloneze rusificate, turceşti rusificate, armene rusificate, şi ruseşti. Acest fapt este reflectat şi prin aceea că unirea Basarabiei cu România a fost cerută pentru prima dată pe data de 17 martie (stil nou) sau 3 martie (stil vechi) 1918 de către Consiliul Stării nobiliare Judeţene (Sfatul Zemstvei) din oraşul Bălţi, cu jurisdicţie în judeţul Bălţi.

Anumite elemente politice din Basarabia se opuneau atât prezenţei armatei române cât şi dezideratului de aducere a Moldovei dintre Prut şi Nistru (Basarabia) în componenţa Ţării formate de Statul Moldovenesc, rămas neanexat de Imperiul Rus în 1812 atunci când i-a ocupat şi anexat jumătatea orientală, cu Statul Valah (Muntenesc), România. Obiectivul de readucere a Moldovei pruto-nistrene în componenţa Patriei ei fireşti, România, era unul legitim în societatea basarabeană, el manifestându-se cu putere la fiecare reformă democratică din Imperiul Rus. În 1905-1907, pe fondul manifestaţiilor împotriva tiraniei ţariste şi având în vedere liberalizarea regimului presei şi a publicaţiilor, panromânismul basarabean devine principala orientare politică în rândurile tineretului basarabean întors de la studii în marile universităţi ale Imperiului, precum cea de la Dorpat (Tartu), Sankt-Peterburg sau Moscova.

În 1917-1918, această mişcare dura de peste un deceniu şi ajunsese la apogeul său. Pe măsură ce efectele benefice ale prezenţei trupelor române îşi făceau simţite prezenţa, grupuri tot mai mari de nobili, comercianţi, meşteşugari, ţărani şi, mai ales, soldaţii etnici români din Armata Imperiului, constituiţi de către ofiţerul rus Anton Crihan în Cohortele Moldoveneşti, au început să simpatizeze cu trupele române, apoi au fraternizat cu ele şi au constituit un singur regim politico-militar. În decurs de câteva săptămâni, elementele antiromâneşti au rămas atât de puţine în urma retragerii lor masive dincolo de Nistru, de cele mai multe ori neobligaţi de nimeni, încât către luna martie 1918 principala ameninţare militară la adresa trupelor române era constituită din unele unităţi bolşevizate care mai rezistau pe linia Nistrului, iar principala opoziţie politică la adresa dezideratului politic de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România era constituită din Blocul Ţărănesc din Sfatul Ţării, condus de Ţîganko, care îşi rărea rândurile foarte rapid, în primul rând sub influenţa socialistului român Constantin Stere, originar din Basarabia şi fluent în rusă, care venea de la Iaşi ca să-i convingă pe reprezentanţii societăţii basarabene să accepte unirea cu România.   Împotriva anumitor elemente ostile României şi poporului român care s-au opus trupelor române cu arma în mână sau au planificat diversiuni menite să pună în pericol ordinea şi să reîntoarcă haosul în care sute de mii de soldaţi ruşi care se retrăgeau de pe front lăsând România singură împotriva ocupanţilor germani aruncaseră provincia în lunile noiembrie şi decembrie 1917, au fost aplicate legile războiului, aşa cum erau ele în anul 1918.

Martie 1918 pentru Basarabia: judeţele basarabene cer unirea cu România, Sfatul Ţării acceptă

Ion Inculet

În urma zvonurilor pe care le răspândeau elementele bolşevizate, în Basarabia, cu privire la un iminent contra-atac al trupelor roşii (după izbucnirea oficială a războiului civil rus) şi la o izgonire a trupelor române, Sfatul Ţării condus de Ion Inculeţ a fost nevoit să ia soarta provinciei în propriile sale mâini, asistat de braţul înarmat al Republicii Democratice Moldoveneşti, Cohortele Moldoveneşti conduse de Guvernul RDM prin Directoratul său de Război, cu susţinerea trupelor române aliate şi prietene.

Astfel, pe data de 27 Martie 1918, în urma pregătirilor care durau de aproape o lună, având în vedere însufleţirea populaţiei spre unire cu România şi hotărârile anterioare ale Consiliilor Stărilor nobiliare Judeţene Bălţi, Soroca şi Orhei, de a se uni cu România şi de a recomanda Sfatului Ţării unirea întregii Basarabii cu România, a avut loc şedinţa Parlamentului Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), care a proclamat unirea statului cu România. Solicitările anumitor deputaţi din Sfatul Ţării de a se organiza referendum pentru deciderea unirii au fost respinse în urma dezbaterilor parlamentare argumentându-se că în 1812 Imperiul Rus nu a organizat referendum pentru a solicita opinia celor peste 300.000 de locuitori din ţinuturile de est ale Moldovei cu privire la dorinţa lor de a face parte din Imperiul Rus, ci a anexat provincia cu de la sine voinţă şi putere.

Statutul de autonomie pe care Republica Democratică Moldovenească l-a solicitat de la Regele şi Guvernul României şi l-a primit imediat, şi-a realizat rapid obiectivele de perioadă de tranziţie, având loc împroprietărirea ţăranilor. Pe fondul ultimelor evoluţii din primul război mondial, după încheierea oficială a acestuia la 11 noiembrie 1918, statele din Antanta, alianţa din care făceau parte România şi Imperiul Rus şi din care Rusia se auto-exclusese prin semnarea tratatului de la Brest-Litovsk în ianuarie 1918, printre care şi România, şi-au definitivat juridic noua situaţie teritorială, fapt care, în cazul României, a însemnat aducerea tuturor provinciilor ţării în acelaşi regim politico-juridic. După ce la 27 martie (9 aprilie, stil nou) 1918 a existat o decizie de unire, votată de Sfatul Ţării, era imposibil ca pe 25-26 noiembrie (stil nou) sau 11-12 noiembrie 1918 (stil vechi) unirea să mai aibă loc încă o dată. Actul de unire recunoscut la nivel internaţional este cel de pe 27 martie (9 aprilie), în noiembrie având loc o simplă formalitate de încheiere a activităţii Sfatului Ţării după ce existenţa acestuia ca Parlament al Basarabiei devenise inutilă şi fuseseră primite atât garanţiile Maiestăţii Sale Ferdinand I, Regele Românilor, cât şi asigurările Guvernului său, că ţăranii basarabeni vor fi împroprietăriţi, fapt care s-a şi întâmplat în 1921, fiecare familie primind câte 6 hectare de pământ conform legii.

De la Hotin la Tatarbunar în 1919-1924: Rusia Sovietică-URSS şi iredentismul îndreptat împotriva României

Consiliul Comisarilor Poporului de la Petrograd (Sovnarkom) a iniţiat acţiuni militare de ocupare a provinciei româneşti Basarabia în 1919 şi 1924, în timpul şi imediat după Războiul Civil (1918-1922) organizând infiltrări ale unor grupuri de cercetare-diversiune în judeţele de graniţă Hotin şi Tighina (1919), tentative rapid contracarate de armata română. În 1924, ca zonă de infiltrare a fost ales sudul provinciei, în special judeţele maritime Cetatea Albă şi Ismail, acolo unde a fost organizată diversiunea militară numită ”Răscoala de la Tatarbunar” şi folosită ulterior, după suprimarea acesteia de trupele române, pentru acoperirea propagandistică a ofensivei antiromâneşti, în special prin intermediul scriitorului francez cu soţie rusoaică şi orientare ideologică bolşevică Henri Barbusse.

După eşuarea planului tactic de recuperare a Basarabiei prin intermediul unei agresiuni militare, guvernul de la Leningrad utilizează faptul constituirii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste pe anumite părţi ale fostului Imperiu Rus pentru a gândi o strategie politico-militară prin care o anumită parte, relativ compact populată cu etnici români, a RSS Ucrainene, să fie detaşată din teritoriul de bază al Ucrainei Sovietice, constituită ca Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească şi folosită drept cap de pod de atac împotriva Regatului Român cu scopul de a ocupa Basarabia pentru URSS prin anexare la RSS Ucraineană şi de a transforma România în Republica Sovietică Socialistă Română, fapt probat prin intonarea imnului ”Deşteaptă-te române” şi a arborării tricolorului la şedinţa festivă de proclamare a RASS Moldoveneşti din octombrie 1924.

Frontiera româno-sovietică în 1935. Podul între Tighina şi Tiraspol. Sursa: tsushima.su

Frontiera româno-sovietică în 1935. Podul între Tighina şi Tiraspol. Sursa

România şi URSS în 1934-1939: de la recunoaşterea de facto a unirii Basarabiei cu România de către partea sovietică la pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia

Apropierea diplomatică româno-sovietică din prima jumătate a anilor 1930 a rezultat în acceptarea de către partea sovietică a unirii Basarabiei cu România, având în vedere că ambele ţări, România şi URSS, semnaseră Pactul Briand-Kellogg din 1928, care interzicea utilizarea războiului ca mijloc de extindere teritorială. Stabilirea relaţiilor diplomatice între Regatul Român şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, în 1934, s-a făcut în urma acceptării Nistrului drept hotar între cele două ţări, ceea ce s-a concretizat în edificarea punctelor de frontieră bilaterale pe Nistru şi construirea unui pod care lega oraşul românesc Tighina de oraşul sovietic Tiraspol.

Protocolul adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, chiar dacă a fost declarat nul şi neavenit de Congresul Deputaţilor Poporului al URSS pe 24 decembrie 1989, îşi manifestă consecinţele sale, concret în privinţa României, prin existenţa frontierei pe Prut între România şi teritoriul ei naţional care acum se află sub jurisdicţia statului Republica Moldova, care şi-a proclamat independenţa pe 27 august 1991, începându-şi existenţa juridică drept Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în 1924, fiind redenumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi ridicată la rang de republică unională prin decretul Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 care încălca Constituţia URSS din 1936 întrucât forma o nouă republică unională în situaţia în care textul constituţional autoriza instituţia legislativă supremă a URSS de a primi în componenţa URSS state deja existente care-şi manifestau dorinţa de a deveni parte a URSS.

*Dan Nicu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi masteratul în Teorie şi Analiză Politică a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, cu teze de licenţa şi, respectiv, dizertaţie, care analizează problema tranziţiei postsovietice a Republicii Moldova. În prezent este doctorand în sociologie la aceeaşi universitate. Începând cu anul 2006 şi până în prezent colaborează cu eseuri şi comentarii pe teme sociale şi politice la mai multe reviste şi publicaţii online din Republica Moldova, precum: revista „Clipa“, revista „La Plic“, portalul Arena şi VoxPublika. Autor a două volume: „Copiii vitregi ai Istoriei sau Se caută o revoluţie pentru Basarabia“ (2008) şi „Moldovenii în tranziţie“ (2013).

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite