Lista lui Sturza
0
Noul an a moştenit vechile dileme politice şi gravele probleme social-economice. Siguranţa zilei de mâine se lasă aşteptată, lumea este încă turmentată şi la propriu, şi la figurat, iar băieţii de salon şi-au pregătit câte un papion pentru balul mascat din Parlament. Spectacolul din 4 ianuarie e garantat, chiar dacă nimeni nu ne-a întrebat.
Capodopera cinematografică „Lista lui Schindler”, regizată de Steven Spielberg şi ecranizată după romanul scriitorului australian Thomas Keneally, pare un desen animat pe lângă cadrele ce ne vor fi prezentate la televizor. Strânsura anunţată la doar câteva zile după revelion au făcut ca omul de rând să uite urăturile şi să-şi amintească înjurăturile. O imagine de-a dreptul dezolantă şi terifiantă: inşi compromişi, feţe hâde, parveniţi sau ramoliţi, dadaişti şi onanişti politici. „Avem di tăti” pe Planeta Moldova.
Componenţa nominală a Cabinetului de miniştri propus de domnul Sturza nu lasă loc de îndoială că e bună ţara (peste Prut), dar rea croiala (aici, în Bâcenia), vorba cântecului. De altfel, distinsul premier desemnat a declarat că „acest Guvern suntem noi, moldovenii”. Ei, nu mai spuneţi! Şi unde îi este legitimitatea parlamentară sau măcar reprezentativitatea? Câte mandate au în Legislativ membrii Guvernului respectiv? Dar în consiliile raionale? Liberal-democraţii îl susţin pe Ion Sturza din postura naufragiatului care se agaţă de orice i se pare a fi colac de salvare. Statutar, verzii au acelaşi preşedinte, chiar dacă e în penitenciar, iar PLDM a participat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 cu Leancă în capul listei şi cu promisiunea că anume el va fi candidatul lor la funcţia de prim-ministru. Ştiu, majoritatea politicienilor nu-şi respectă angajamentele electorale, dar chiar un partid întreg?!
Maniera ostentativă, ca să nu zic primitivă, de prezentare a „echipei” domnului Sturza e la fel de sesizabilă precum ciorapii murdari din dulap. Nu înţeleg rosul semnării unor declaraţii „de integritate” care nu au nicio valoare juridică. Mai potrivit ar fi fost să-şi iscălească propriile cereri de demisie, fără însă a le data, după modelul miniştrilor din perioada domniei regelui Carol cel Mare al României. Atunci am fi ştiut că nu se ţine nimeni cu ambele mâini de fotoliul ministerial şi că întregul Guvern va activa strict în interesul cetăţenilor. Altfel spus – mulţumesc, dar am obosit să văd acelaşi spectacol grotesc.
Despre caracterul „tehnocrat” al eventualului Executiv ţi-e şi silă să vorbeşti. După ce unii au compromis ideea de integrare europeană, iar alţii încă nu s-au dezis de satană (adică de hoţie şi barbarie estică), iată că şi domnul Sturza a discreditat ideea de Guvern tehnocrat. Jumătate dintre miniştrii propuşi sunt membri de partid, iar „suspendarea” calităţii partinice e ca şi dezvirginarea curvelor – o iluzie.
A-l înainta la funcţia de ministru al justiţiei pe fostul avocat al lui Renato Usatîi sau a-l desemna ca ministru al economiei pe administratorul companiei Draexlmaier, căreia Filat îi dădea „raslabon” (în context – amnistie fiscală) prin intermediul condamnatului Vicol, mi se pare a fi obrăznicie crasă. Despre tovarăşul „fermier protestatar” de la Agricultură sau anonimul de la Cultură, nici n-are rost să menţionez. La ce bun să te erijezi în „salvatorul naţiunii”, dacă nu poţi aduna în jurul tău decât oameni de cea mai joasă speţă?
Să mai zic că evenimentul de lansare a „echipei” s-a produs în acelaşi loc unde Shor a făcut nunta cu Jasmin? Într-adevăr, viaţa bate filmul.
Se încarcă comentariile...
