Deshumare cu surprize: trupul unui preot a dispărut din groapă. Localnic: „Numai Dumnezeu ştie unde este“

Părintele Nil Dorobanţu

Preotul şi călugărul Nil Dorobanţu, înmormântat în cimitirul din satul Crainici, judeţul Mehedinţi, a fost deshumat marţi, la iniţiativa nepoatei lui, aceasta având intenţia de a-l muta într-un cavou al familiei, în Bucureşti. Spre surprinderea ei, muncitorii care au spart trei rânduri de plăci ale cavoului din Crainici nu au găsit în interior decât câteva bucăţi din coşciug, dar nici urmă de osemintele părintelui.

Cum de la înmormântarea sa în 27 martie 1977 au trecut 38 de ani, părerile în rândurile localnicilor sunt împărţite. Unii spun că sicriul ar fi fost luat de nişte călugări din Moldova, acolo unde părintele a trăit mulţi ani, iar alţii nu exclud posibilitatea ca fosta Securitate, care l-a hărţuit ani de-a rândul, să fie vinovată. 

„Nu s-a găsit nimic, a fost o surpriză pentru toată lumea, dar mai ales pentru oamenii din sat, pentru că aici era patria mică a părintelui. Ne pare foarte rău că nu este, e dureros pentru noi toţi că s-a întâmplat aşa ceva. Nici nu se ştie dacă părintele a fost înmormântat aici, lumea nu este foarte sigură, au trecut atâţia ani de la înmormântare. Nu avem date concrete“, spune Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.

Nepoata ieroschimonahului Nil Dorobanţu, Marina Bălăşoiu, exclude posibilitatea ca osemintele să fi fost luate de călugări din Moldova şi spune că trupul neînsufleţit al unchiului său a fost cu siguranţă în sicriu atunci când a fost înmormântat: „La înmormântare, a fost pentru că tatăl meu şi cu mătuşa mea au participat şi nu au spus nimic niciodată că ar fi fost altceva, deci a fost luat între timp, aceasta este singura explicaţie logică. Poate vechile organe ale Securităţii au o contribuţie în sensul acesta, nu ştiu şi nu are sens să arunc anatema asupra cuiva“.

„Numai Dumnezeu ştie unde este“

Clopotarul bisericii din Crainici, Dan Grigore, povesteşte că în urmă cu doi ani a văzut într-o noapte nişte persoane suspecte la momântul părintelui, dar nu a fost lăsat de acestea să se apropie. „A fost înmormântat aici, cel puţin noi aşa ştim, şi acum nu mai este. După 38 de ani am constatat că mormântul este gol. Ori l-au luat călugării din Moldova şi l-au dus acolo unde a slujit mulţi ani, ori nu a fost niciodată în coşciug. Numai Dumnezeu ştie unde este, că sufletul probabil este în satul nostru“, spune şi Dorina Crăiniceanu, învăţătoare în sat.

FOTO Clopotarul satului

„Într-o noapte veneam de la o înmormântare şi am văzut două maşini parcate cumva să nu se vadă şi am descălecat bicicleta şi m-a luat cineva că <ce caut aici>>. <<Eu caut ce caut dar ce căutaţi dumneavoastră?>> Ei lucrau, tăiau mai marmură, acolo la mormânt. <<Noi suntem de la Moldova>>, dar nu s-au recomandat. Am dat să mă duc acolo să văd despre ce este vorba dar nu mi-au dat voie”, îşi aminteşte, Dan Grigore.

„A fost înmormântat aici, cel puţin noi aşa ştim şi acum nu mai este, după 38 de ani am constatat că mormântul este gol. Ori l-au luat călugării din Moldova şi l-au dus acolo unde a slujit mulţi ani ori nu a fost niciodată în coşciug. Numai Dumnezeu ştie unde este, că sufletul probabil este în satul nostru”, spune şi Dorina Crăiniceanu, învăţătoare în sat.

„Era un om minunat”

Localnicii mai în vârstă care au avut privilegiul să-l cunoască pe părintele Nil Dorobanţu au numai cuvinte de laudă la adresa acestuia.

„Părintele a fost născut aici la noi la Crainici şi a avut ceva probleme, a fost urmărit de Securitate. Era un om foarte cumsecade, comunicativ, stătea de vorbă cu copiii la şcoală. După aceea s-a întâmplat cutremurul, a venit bolnav şi în două săptămâni a decedat. S-ar putea nici să nu fi fost în sicriu ori au venit de acolo din Moldova şi l-au luat”, spune Romulus Pătruţescu, localnic din Crainici.

FOTO Învăţătoarea Dorina Crăiniceanu

„Nu s-a găsit nimic şi spre nefericirea noastră a sătenilor că veneam şi ne închinam la mormântul lui. Era o plăcere să stai de vorbă cu dumnealui pentru că întotdeauna avea un cuvânt frumos de spus. Era un om minunat, dacă găsea un om la muncă la câmp îi lua sapa din mână şi săpa alături de ceilalţi oamnei, juca tenis cu copii, îi cinstea pe copii cu câte un bănuţ. Chiar dacă nu s-a găsit nimic aici noi sperăm că spiritul dumnealui să ne îndrume şi să ne ocrotească de cei rău. Foarte mult a petrecut în mânăstirile din Moldova”, mai spune Dorina Crăiniceanu.

Cine a fost Părintele Nil Dorobanţu?

Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici, Baia de Aramă (Mehedinţi), în 1920. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova. Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu. Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine. Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949.  În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula. 

Hărţuit de securitate

La Nicula era foarte căutat de credincioşi – lucru ce nu convenea regimului. Este pustnicul care umbla desculţ, descoperit, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu şi încins cu o sfoară, uscăţiv, cu barba puţină. Va fi urmărit, bătut şi alungat de mai multe ori de securitate, de aceea apărea şi dispărea mereu, însă oamenii îl căutau să-i asculte predicile aspre dar frumoase, să se spovedească, să primească sfaturi. În 1956, pe 3 ianuarie a fost arestat şi ţinut 120 de zile în temniţă, fără să fi fost judecat, supus la batjocură şi la tortură. La 24 aprilie a fost judecat şi achitat, după ce a fost supus expertizei medicale a 20 de medici şi declarat sănătos. Motivul întemniţării sale a fost “misticismul”.

Dispărea atunci când dorea

În lucrarea <<Ieroschimonitul Nil Dorobanţu „nebun pentru Hristos” şi flacără vie a monahismului secolului XX>>, părintele Ionel Dumitru Adam spune că marele misionar român devenise foarte vestit şi căutat de credincioşi:

„Poate de aceea şi dispărea tot timpul, la propriu, fenomen supranatural întîlnit doar la marii Sfinţi, însă nu aşa de des ca la ava Nil. Apărea când nu te aşteptai, câteodată în două locuri diferite. Era uşor ca un fulg, mergea ca şi cum ar pluti”. Faima călugărului a atras atenţia Securităţii, care avea să-l urmarească, să-l aresteze, să-l tortureze, pentru a-l convinge să renunţe la credinţa şi misiunea sa.

FOTO Biserica din cimitirul din Crainici, monument istoric

Acuzat că „răscoleşte lumea”, misticul călugăr „nebun pentru Hristos” declara: „M-aţi făcut  să devin nebun ca să mă laud singur, să propovăduiesc ce-am suferit pentru Dumnezeul meu în timp ce voi mă huliţi şi mă consideraţi ca o ciumă. Dar eu mă laud întru dureri şi suferinţe, pentru Dumnezeul, care pentru mine a suferit atât de mult şi încă mai rabdă până în sfârşit! În fiecare zi mor pentru Hristos şi urc calvarul departe de altarele Tale Doamne, pe care atât de mult le-am iubit. Şi râvna casei tale m-a mâncat, ca la locul cel sfânt s-a suit urăciunea pustiirii. Cer nou şi pământ nou aşteptam şi transfigurarea prin virtute şi prin har urcând, pe calea cea strâmtă a vieţii, treptele desăvârşirii spre Împărăţia Cerurilor”.

În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor. Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa Paulina Dorobanţu şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici.