Cum au pierdut nemţii Dunărea în 1944. Soldaţii români, inspiraţi de tactici strămoşeşti: au ascuns geamandurile
0
Luptele duse de unităţile şi subunităţile militare în ultima decadă a lunii august 1944 în zona Porţilor de Fier au asigurat menţinerea, în această parte a ţării, a frontierelor de stat.
În primele zile ale lunii septembrie unităţile militare s-au refăcut şi pregătit pentru a apăra această importantă zonă strategică în faţa unor viitoare atacuri pe care armata germană le pregătea. Astfel, o parte dintre militarii Regimentului 9 grăniceri şi secţiile de artilerie ce i-au fost date în sprijin s-au pregătit şi instruit în folosirea materialelor de luptă capturate de la inamic în zilele luptelor de stradă de la Orşova.
În zona Porţilor de Fier, componentă a fâşiei de apărare a Diviziei 19 Infanterie, a trecut la ofensivă Divizia moto “Hindenburg”, care a acţionat cu o parte din forţe de-a lungul Dunării, alte două direcţii de atac constituindu-le Valea Bîrzavei spre raionul industrial Reşiţa şi Valea Nerei spre comunicaţiile din Valea Cernei (“Participarea armatei române la războiul antihitlerist”, Editura Academiei militare, Bucureşti, 1969),
Pichetele de grăniceri s-au apărat eroic
În dimineaţa zilei de 6 septembrie 1944, trupele fasciste au atacat frontiera României între Lescoviţa şi Baziaş, o coloană motorizată ocupând în jurul orei 9,00 Socolul şi îndreptându-se spre Baziaş. La ora 12,30, în zona Belobreşca debarcă două companii inamice, atacul german generalizându-se pe linia Leşcoviţa-Socol-Baziaş-Moldova Veche. Armata română răspunde cu foc de artilerie, iar pichetele de grăniceri se apără eroic. Cu toate acestea în faţa inamicului tot mai numeros ei sunt siliţi să ocupe noi aliniamente de apărare.
“La 8 septembrie, un detaşament hitlerist de tăria a două companii, cu două tanchete şi două maşini blindate, au trecut Dunărea de la Milanovăţ, atacând punctul de frontieră de la Şviniţa şi o companie a Regimentului 94 Infanterie, aflată în zonă”, spune Constantin Juan-Petroi, într-un material despre luptele din septembrie 1944 pentru apărarea Clisurii Dunării.
În sprijinul unităţilor atacate de inamic a fost trimisă o companie din Orşova, întărită cu piese de artilerie, inclusiv tunul automat şi cele două mitraliere grele germane capturate la 26 august în Orşova de la inamic. Aceştia au reuşit să stabilizeze definitiv înaintarea detaşamentului german, provocându-i totodată pierderi serioase.
Au ascuns geamandurile
În ziua de 11 septembrie, germanii au intensificat atacul şi pe comunicaţia Moldova Nouă – Orşova pentru a o ocupa şi a intercepta şoseaua şi calea ferată Bucureşti-Timişoara.
“În faţa înaintării inamice s-a realizat o nouă importantă colaborare între ostaşii români şi populaţia din zonă, care, pentru a împiedica monitoarele germane să navigheze în siguranţă pe Dunăre, au scos geamandurile din sectorul Şviniţa şi le-au ascuns la locuitorii satului, astfel că ele nu au putut fi găsite după ocuparea acestuia de către germani şi reamplasate”, mai spune Constantin Juan-Petroi.
La 21 septembrie, Armata 53 sovietică reia forţarea Dunării în punctul Şimian şi Hinova, de la est de Drobeta Turnu Severin. Succesul operaţiunii a fost asigurat în mare parte de eroismul cu care au luptat ostaşii români. Misiunea trupelor sovietice de a realiza în sectorul Porţile de Fier joncţiunea cu forţele de eliberare iugoslavă din Serbia a fost uşurată şi grăbită de faptul că până la sosirea lor în acest sector (4-5 septembrie, la Turnu Severin) întregul defileu fusese eliberat de armata română.
Pierzând stăpânirea defileului Porţile de Fier – Cazane, inamicul a pierdut supremaţia pe Dunăre pe o lungime de 150 km şi odată cu aceasta mari posibilităţi de manevrare şi desfăşurări de trupe, avantaje de ordin economic, militar, etc. Odată cu înaintarea victorioasă a armatei sovietice pe malul drept al Dunării şi realizarea joncţiunii cu armata iugoslavă de apus, ostaşii români i-au respins definitiv pe germani peste Dunăre şi dincolo de graniţe. Ei aveau să-şi continue, încă şapte luni, marşul victorios până la înfrângerea definitivă a Germaniei hitleriste.
Citeşte şi:
Arma care a provocat milioane de morţi în Primul Război Mondial: carabina Steyr Mannlicher 1895
Se încarcă comentariile...
