Gest disperat al unor copii români luaţi de lângă mama lor în Finlanda. Cum s-au gândit să atragă atenţia asupra situaţiei lor

Gest disperat al unor copii români luaţi de lângă mama lor în Finlanda. Cum s-au gândit să atragă atenţia asupra situaţiei lor

Camelia Smicală nu şi-a mai văzut copii din luna iunie

Mihai şi Maria, aflaţi în case de copii separate, nu au mai putut fi vizitaţi de mama lor de o lună din cauza programului impus de sistemul de servicii sociale din Tampere, Finlanda.

Ştiri pe aceeaşi temă

Camelia Smicală (45 de ani), medic român originar Piatra Neamţ, îşi duce tot mai greu coşmarul vieţii în Finlanda, unde instituţiile statului i-au smuls copiii cu forţa şi i-au plasat în instituţii de protecţie. Femeia suportă astfel efectele unui proces de divorţ de soţul ei finlandez, iar de mai bine de un an este nevoită să trăiască departe şi de cei doi copii, Mihai (11 ani) şi Maria (10 ani).
 
După ce în luna aprilie a fost condamnată la 6 luni de închisoare (cu suspendare), pentru ofensa adusă autorităţilor finlandeze care veniseră să-i ia copiii, Camelia Smicală şi-a pierdut slujba (lucra la o clinică din Tampere), dar a reuşit să-şi găsească cu greu alt job. 
 
Pe lângă toate aceste necazuri, serviciul social din oraşul Tampere nu i-a acceptat mamei românce reprogramarea datelor de vizitare a celor doi copii, aşa cum femeia ceruse după ce abia începuse serviciul la noul loc de muncă. Astfel, Camelia Smicală nu a reuşit să-şi mai vadă copiii de o lună. 
 

Scrisoare către preşedinte

 
Zilele trecute, Camelia Smicală a aflat că fiul ei, Mihai, a trimis o scrisoare preşedintelui Finlandei, Sauli Niinistö, pentru a-i cere să intervină în rezolvarea dramei familiei. 
 
Băiatul a făcut acest gest prin intermediul persoanei care îl supraveghea în timpul unei ieşiri cu barca pe un lac. 
 
„După ce a făcut astfel încât după o lună de zile dr.Camelia Smicala să nu îşi poată vedea copiii, serviciul social din Tampere înlesneşte unei alte persoane posibilitatea de a face împreună cu Mihai o plimbare cu barca (îi mulţumim frumos). Nu este mama lui, nu este sora lui mai mare, nu este din familie. Fotografiile arată cât de nefericit şi de îngândurat este Mihai”, se precizează în postare de pe Facebook a unei prietene de familie şi susţinătoare a Cameliei Smicală, Carmen Brandt. Tot ea precizează că Maria, sora lui Mihai, este la o altă casa de copii. 
 
„Maria nu a participat şi are alt program: ea se uită toată ziua la televizor. Ştim de la bunica ei că Maria nu mai comunică, răspunde monosilabic la orice întrebare şi nu mai poate să rădă. În puţine cuvinte, portretul unui copil traumatizat”.
 
Mama celor doi copii, Camelia Smicală, a reacţionat în urmă cu câteva ore tot prin intermediul reţelei de socializare:
 
„Copilul meu care are doar 11 ani, nu este lăsat să-şi trăiască liniştit copilăria alături de surorile lui, in familia hărăzită de Dumnezeu. În loc să se joace, să înveţe şi să-şi construiască vise, Mihai se frământă şi scrie apel după apel oamenilor pe care el îi consideră puternici şi drepţi, cerându-le clemenţa de a-l elibera pe el şi pe sora lui Maria, din casele de copii. Ultima scrisoare este adresată preşedintelui Finlandei! Copiii mei sunt suficient de mari şi de deştepţi încât să înţeleagă nedreptatea care li se face, zi după zi. Copiii mei vor acasă!”.
 

„Ne-au dus la închisoarea de copii”

 
În luna aprilie 2017, cei doi fraţi au scris fiecare câte o scrisoare şi pentru ONU în care îşi descriau drama prin care trec în centrele de plasament din Finlanda. Vă prezentăm mai jos întâi scrisoarea lui Mihai, apoi cea a Mariei.
 
"Bună! Sunt Mihai şi am trecut prin încercări foarte grele. Petri, care se dă drept tatăl meu, pe când eu aveam 2 ani (nb. avea cam 4 ani), a încercat să mă omoare pe mine şi pe familia mea. El a izbit-o pe sora mea mai mare, Andreea de perete, s-a urcat pe mama şi pe sora mea mai mică. Apoi, când eu, mama, sora mea mica şi sora mea mai mare, ne-am mutat de la el, am fost cu toţii fericiţi până ne-au obligat sa ne întâlnim cu Petri. Apoi ne-au dus la casa de copii, de fapt la închisoarea de copii. Am fost luaţi cu forţa, bătuţi şi chinuiţi. Când ne-au dus la nişte lucratori sociali, aceştia ne-au spus că ne vor duce să locuim la Petri. Am sunat de multe ori la 112. Ne era frică de ce o sa ne facă Petri. Când a aflat Petri că am sunat la 112 a început să ţipe la Maria: "ce ati făcut?" El s-a repezit la noi pe scări în sus, ne-a luat telefoanele şi ne-a spus că ne duce la casa de copii. Eu şi Maria am spus că acolo e mai bine decât cu el. Apoi, după ce am ajuns din nou acasă, am fost obligaţi din nou să ne întâlnim cu Petri. Petri ne spune tot timpul că suntem zombi şi că eu şi cu Maria nu vom mai ajunge niciodată acasă. a spus că ne promite că nu o să mai ajungem acasă”.
 
„Ce ne-a făcut Petri mie şi familiei mele. Petri s-a urcat pe mama când eu eram la mama in braţe şi în acelaşi timp s-a urcat şi pe mine. Petri ma pişca si mă strângea atât de tare de mână (la fel ii făcea si fratelui meu), incât imi rămâneau semne timp de o săptămână. Petri l-a băgat pe fratele meu cu capul sub apă şi a aruncat-o pe sora mea mai mare pe scări. Petri mi-a aruncat cu papucii lui in capul meu si al sorei mele”.
 

Citeşte şi

Decizie cutremurătoare în justiţia din Finlanda: româncă trimisă la închisoare pentru defăimarea autorităţilor care i-au luat copiii în urmă cu doi ani

Coşmarul unei doctoriţe române în Finlanda. Angajaţii statului nordic i-au smuls copiii din braţe: „Am vrut să-i apăr cu corpul meu. Mi-au fost rupte coastele“ 

citeste totul despre: