Preot român faimos în diaspora, despre sprijinul BOR pentru Victor Ponta: „Mi-e ruşine de cei care v-au spus din amvonul bisericii să votaţi un hoţ dovedit“
0
Preotul Ioan-Florin Florescu, devenit celebru în diaspora încă din 2011, după ce a publicat o scrisoare-viral referitoare la duplicitatea oamenilor politici români, ia atitudine fermă împotriva implicării făţişe a Bisericii Ortodoxe Române în campania electorală.
Preotul ieşean Ioan-Florin Florescu este unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi români din diaspora. A devenit celebru în comunităţile de români din toate colţurile lumii în 2011, după ce i-a trimis o scrisoare deschisă de protest unui senator român.
Ioan Florescu tocmai emigrase în Scoţia. Fusese preot la ţară, editor la Editura Polirom şi cercecetător ştiinţific la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi. A lucrat în cadrul unor proiecte culturale majore, precum Septuaginta şi Biblia de la 1688. Munca sa urma să se traducă în publicarea primei ediţii critice a celei mai vechi Biblii româneşti.
A plecat însă din ţară, cu tot cu familia, sătul de lipsuri şi de criza morală acută a societăţii româneşti şi a clasei politice. Iniţial, şi-a câştigat existenţa muncind ca "delivery-boy" pentru o pizzerie indiană, dar a continuat şi misionariatul în Scoţia: "spovedesc pe unde pot, vorba lui Ţuţea", scrie el cu umor pe blogul personal, platformă unde ia poziţie activ împotriva derapajelor pe care le constată în ţară, inclusiv cele ale Bisericii Ortodoxe Române.
Textele sale sunt publicate pe blogul personal, intitulat "Jurnal Scoţian", iar ultimul dintre ele face referire la implicarea făţişă a multor preoţi membri ai Bisericii Ortodoxe Române în campania electorală, pentru susţinerea candidatului PSD, Victor Ponta.
Redăm, mai jos, scrisoarea dură a preotului Florescu:
"Pe scurt, acum că s-a încheiat
Mi-e ruşine de cei care v-au spus din amvonul Bisericii să votaţi un hoţ dovedit, doar pentru că e botezat ortodox şi îşi face cruce cum trebuie. Îmi cer eu scuze pentru această rezumare imbecilă a Ortodoxiei. Dacă v-ar fi spus-o nişte oameni proşti, mi-ar fi fost doar milă, dar de vicleniile popeşti care îl iau ca martor pe Dumnezeu mi-e scârbă. Mi-a fost o silă cumplită să-l aud şi să-l văd pe episcopul Maramureşului poruncind preoţilor, cu aerele unui căprar fudul care împarte ordine unor trupeţi, cum şi pe cine să voteze („noi avem candidatul nostru”, „mergem încolonaţi”).
Mi-a fost silă până la greaţă, să-l văd pe stareţul unei mănăstiri, cu crucea în mână, la sfârşitul Liturghiei, chemând oamenii la votarea unui hoţ -, căci ce altceva decât un hoţ este un plagiator dovedit. Am murit de ruşine să-mi văd Patriarhul punându-şi preoţii să-i cânte „Vrednic este” unui individ al cărui merit este că a mai zvârlit nişte pomeni Bisericii, pentru a-şi cumpăra bunăvoinţa ei.
Mi-a fost ruşine să văd parohii şi mănăstiri primind până în ultimul ceas pomenile guvernului, în timp ce profesorii le-au refuzat cu demnitate. Îmi este silă de lăcomia celor care au făcut ca numele Bisericii mele să fie târât în scandaluri electorale şi numit în bătaie de joc „corporaţia”. Aşa să ştiţi, că şi mie îmi este silă şi sînt revoltat, aşa cum probabil sînteţi şi voi.
Trebuia să v-o spun, ca să nu mă sufoc. Acuma, că ne-am eliberat, vă rog şi vă spun ce am învăţat şi eu de la Sfinţii Părinţi, să nu vă smintiţi de toate acestea şi să rămâneţi neclintiţi în Biserică, unde toate acestea sînt trecătoare, dar frumuseţea ei şi credinţa şi dragostea predate rămân în veac."
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
