Tăul fără fund, locul enigmatic din Ţara Haţegului plin de plante carnivore. De ce îl ocolesc sătenii
0
O specie rară de plante carnivore poate fi observată în aceste zile, „în acţiune”, în jurul unei mlaştini din Ţara Haţegului. Locul face parte din Geoparcul Dinozaurilor - Ţara Haţegului, iar localnicii îl privesc cu suspiciune.
În zilele de vară, un loc mai puţin ştiut din Ţara Haţegului oferă oaspeţilor săi ocazia de a vedea, în întreaga lor splendoare, o mulţime de „plante carnivore”, din specia Drosera Rotundifolia sau Roua Cerului – contemporane şi ele epocii dinozaurilor.
Plantele mici, cu frunze şi flori roşiatice, secretă un lichid lipicios, care nu mai oferă scăpare insectelor atrase în capcană şi le transformă în hrană pentru Roua Cerului. Localnicii se feresc de vechea mlaştină de la marginea satului Peşteana (comuna Densuş), căreia i-au dat numele Tăul fără fund, dar pentru oamenii de ştiinţă şi pentru turişti ea reprezintă un loc de popas atractiv, pentru plantele rare, specifice erei glaciare, şi pentru legendele sale.
„Cei care vor să admire Roua Cerului de la Tăul fără fund trebuie să se grăbească, pentru că perioada lor de inflorescenţă se apropie de final în perioada de sfârşit de vară”, spune Adina Popa, reprezentanta Geoparcului Internaţional UNESCO – Ţara Haţegului. Cristian Ciobanu, administrator al ariei protejate, povesteşte că, în trecut, Tăul fără fund era considerat un loc nefast, de către localnici. Oamenii se fereau să se apropie cu vitele de ochiul de apă din mijlocul mlaştinii, despre care credeau că este sălaşul unor fiinţe necurate, care se hrăneau cu animalele din cirezile şi turmele sătenilor.
Foto: Remus SUciu.
„Acum, luciul de apă din mlaştină nu mai există. A rămas o zonă umedă, cu sol sărat, în care trăiesc plante specieifice glaciaţiunii, o mlaştină care, cu timpul, cel mai probabil, va dispărea, din cauza efectelor încălzirii globale”, spune Cristian Ciobanu.
Povestea tăului fără fund
Aflat într-o vale şi înconjurat de păşunile sătenilor din Peşteana, Tăul fără fund nu este este alimentat de izvoare, ci de scurgerile de apă de pe versanţi. În aria protejată, pe lângă plantele carnivore, pot fi văzute şi roiuri impresionante de fluturi dintr-o mulţime de specii. „Oamenii au crezut atât de mult în faptul că mlaştina nu ar avea fund, încât în anii ´50, comuniştii i-au obligat pe chiaburii din Peşteniţa să sape un canal de la tău, prin care să irige culturile agricole. Locul unde cei mai înstăriţi oameni din sat au fost puşi să sape prosteşte, fără vreun rezultat, încă mai poate fi văzut”, mai spune Cristian Ciobanu.
Foto: Remus Suciu.
Geoparcul Internaţional UNESCO Ţara Haţegului cuprinde întreaga Ţară a Haţegului şi are statut de sit UNESCO, parte a Programului Internaţional pentru Geoştiinţe şi Geoparcuri, care reuneşte 161 de teritorii din 44 de ţări incluse în Reţeaua Globală a Geoparcurilor, stabilite în urma unui proces de selecţie şi validare. Administrarea statutului de Geoparc Internaţional UNESCO este realizată de Universitatea din Bucureşti. Geoparcul cuprinde elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural.amintesc reprezentanţii ariei protejate. „Dinozaurii descoperiţi în Ţara Haţegului sunt unici în lume, importanţa ştiinţifică şi atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă şi pui de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor şi a unei reptile zburătoare gigantice (Hatzegopteryx), din grupul pterosaurilor”, arată reprezentanţii Geoparcului, aflat de 15 ani în Reţeaua Europeană şi Globală a Geoparcurilor şi recunoscut din 2015 ca sit UNESCO.
Foto: Remus Suciu
Aflată la poalele Masivului Retezat, Ţara Haţegului se numără printre regiunile cele mai atractive din România. Cuprinde o mulţime din aşezări antice şi medievale, locuri pline de semnificaţii istorice, ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa (capitala Daciei romane) sau Biserica Densuş (una dintre cele mai vechi aşezăminte religioase din România), dar şi zone în care s-au descoperit o mulţime de fosile ale dinozaurilor care populau aceste ţinuturi în urmă cu 60 – 70 de milioane de ani.
Vă recomandăm să mai citiţi:
VIDEO Castelele familiei Kendeffy. Ce soartă au avut monumentele istorice de la poalele Retezatului
Mănăstirea Prislop în secolul al XIX-lea. Povestea emoţionantă din spatele unei imagini unice
Se încarcă comentariile...
