FOTO Minunea de lângă mormântul lui Arsenie Boca, de la Prislop. Peştera neştiută în care a trăit călugărul Ioan, devenit sfânt pentru ortodoxie
0
Mănăstirea Prislop îşi leagă numele de imaginea părintelui Arsenie Boca, al cărui mormânt a devenit loc de pelerinaj pentru un număr impresionant de pelerini. La aceeaşi mănăstirea a vieţuit, în urmă cu cinci secole, un alt duhovnic, a cărui poveste a făcut ca numele său să fie trecut între sfinţii Bisericii Ortodoxe Române.
Mănăstirea Prislop, unul dintre locurile de poveste ale Hunedoarei, nu poartă doar amintirea părintelui Arsenie Boca, la mormântul căruia vin să se roage un număr tot mai mare de pelerini, dar şi pe cea a sihastrului Ioan, canonizat de Biserica Ortodoxă. Călugărul care a trăit la Prislop şi-a săpat singur o chilie în stâncă, care a devenit în prezent un loc de rugăciune pentru vizitatori. A murit împuşcat de vânătorii care l-au confundat cu un animal sălbatic.
Într-o zi obişnuită de februarie câteva mii de oameni vin la Mănăstirea Prislop. Cei mai mulţi dintre ei se aşează la coadă pe aleea care duce la mormântul părintelui Arsenie Boca, unde se roagă cu speranţă. Aleea pietruită din cimitir este ocupată mai tot timpul de o mulţime de credincioşi. Oamenii urcă tăcuţi spre mormânt, pentru a se închina, aprind candele şi aşează flori. Mulţi dintre ei se întorc apoi spre biserică, fără să ştie că la numai câteva zeci de metri de locurile de veci împodobite cu crini a fost zidită chilia unui pustnic considerat sfânt.
Grota din preajma mormântului
Pentru a ajunge la grota Sfântului Ioan de la Prislop, canonizat în 1992, pelerinii urcă pe o potecă în pădure, apoi coboară trecând peste treptele cioplite în stâncă şi peste cele din rădăcini groase, mai fac apoi câţiva paşi pe marginea unei râpe, şi se găsesc în faţa chiliei săpate în piatră. Pentru a ajunge în interior, pelerinii mai urcă câteva trepte cioplite în stâncă. Maicile de la Prislop au amenajat o balustradă pe marginea potecii şi la intrarea în chilie. Înăuntru, un perete este ocupat de icoana sihastrului, o cruce, un tablou religios şi un felinar. Într-un alt colţ al chiliei se află un loc pe care sunt aşezate candelele şi lumânările aprinse de credincioşi, iar o cutie a milei este aşezată pe în chilie. Reprezentanţii mănăstirii îi înştiinţează pe vizitatori, printr-o pancartă, să nu mai introducă bani printre crăpăturile grotei.
Numărul celor care ajung să viziteze grota este mult mai mic faţă de cel al pelerinilor veniţi să se roage la mormântul părintelui Arsenie Boca. Accesul este mai dificil din cauza potecii înguste, însă efortul, spun oamenii, merită din plin. Liniştea lăcaşului este tulburată doar de rugăciunile vizitatorilor, amestecate cu susurul izvorului ce străbate valea.
Povestea pustinicului Ioan de la Prislop este mai puţin cunoscută decât cele legate de părintele Arsenie Boca. Despre pustnicul Ioan se spune că a trăit în urmă cu cinci secole într-un sat din Ţara Haţegului, şi a intrat de tânăr în obştea călugărilor. În acea vreme, în locul unde se află în prezent mănăstirea exista doar biserica şi, potrivit documentelor vremii, câteva construcţii din lemn ale unei mai vechi mănăstiri, în care locuiau ceilalţi călugări. Sihastrul Ioan şi-a săpat singur în stâncă o chilie întunecoasă, şi s-a retras în singurătate.
Ucis de vânători
„Se spune ca un tânăr pe numele Ioan, din satul Silvaşul de sus - în hotarul căruia se afla şi Sf. Locaş - a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop, ducând o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune. După un număr de ani, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, ca la 500 metri de mănăstire, pe malul prăpăstios al râului Slivuţ (Silvuţ), unde şi-a săpat singur cu mari nevoinţe, o chilie de piatră, cunoscută până azi sub numele de "chilia" sau iarăşi "casa sfântului". Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme. Spune tradiţia populară că pe când îşi facea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop”, îl descria Mircea Păcurariu, autorul cărţii "Sfinţi Români", ediţia 1987. Nu se cunosc informaţii despre cât a trăit Ioan şi nici unde a fost înmormântat, însă chilia sa, devenită loc de rugăciune pentru vizitatorii mănăstirii, este dovada existenţei sale.
Povestea sihastrului, relatată de un călugăr
Un călugăr al mănăstirii Prislop, pe nume Efrem, îl aminteşte pe sihstru într-un document din 1762, în care scria următoarele versuri. „Şi atunci, un tânăr oarecare din sat,/ Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat;/ Din lume şi rudenii cu totul au ieşit,/ De aici la mine au venit./ Într-o stâncă, chilie şi-au făcut,/ În care slujind, lui Dumnezeu a placut/ Şi pe el după sfârşit Dumnezeu l-a proslăvit;/ Peştera şi acum se găseşte/ Şi "Chilia Sfântului" se numeşte./ Iară după oarecare întâmplare,/ Cu a lui Dumnezeu înainte apărare,/ Rudele sfântului cele din sat/ Moaştele cu totul le-au ridicat/ Şi în Ţara Româneasca le-au adus/ La oarecare mânăstire le-au pus./ Însă la neamul lui pururea se pomeneşte/ Fiindcă şi o părticică din moaştele lui se găseşte".
Sfântul Ioan de la Prislop este sărbătorit în 13 septembrie, cu o zi înainte de hramul mănăstirii. Imaginea sihastrului care şi-a săpat chilia în stânca din apropierea bisericii rămâne însă, de cele mai multe ori, eclipsată de cea a părintelui Arsenie Boca, la mormântul căruia vin să se roage un număr impresionant de pelerini.
Spre chilia călugărului Ioan de la Prislop
La Mănăstirea Prislop ajung săptămânal mii de oameni din toate colţurile ţării. Cei mai mulţi vin aici pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca. Duhovnicul născut în 29 septembrie 1910 în comuna hunedoreană Vaţa de Sus a slujit la mănăstirea Prislop şi la mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş şi a fost unul dintre martirii închisorilor din regimul comunist. După moartea sa, în 1989, Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat, a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii din toate zonele ţării. Cel mai mare pelerinaj are loc în 28 noiembrie, când este comemorat fostul stareţ, ctitor şi duhovnic de la Prislop. Mănăstirea se află la aproximativ 10 kilometri de oraşul Haţeg şi la 20 de kilometri de Hunedoara, aparţinând de satul Silvaşul de Sus (Haţeg).
Vă recomandăm şi:
Judeţul Hunedoara a devenit în ultimii ani mai popular prin atracţiile sale turistice, decât ca zonă industrială. Cele mai multe dintre marile uzine de stat şi exploatări miniere ale Hunedoarei s-au închis, dar localnicii au numeroase alte motive pentru a considera Hunedoara un judeţ unic în România. Castelul Corvinilor, Mănăstirea Prislop şi cetăţile dacice se află printre brandurile actuale ale judeţului.
La mormântul părintelui Arsenie Boca au ajuns astăzi un număr impresionat de pelerini. Peste 15.000 de oameni au ocupat curtea mănăstirii din Ţara Haţegului, veniţi din toate zonele ţării pentru a asista la slujba de pomenire a duhovnicului martir şi pentru a se ruga la troiţa de la căpătâiul său.
Mănăstirea Prislop atrage zilnic mii de credincioşi din toate zonele ţării. În ultimii ani, numărul pelerinilor şi al turiştilor care vin la mormântul părintelui Arsenie Boca a crescut exponenţial, iar fenomenul a schimbat perspectiva din care este privit lăcaşul religios, a cărei imagine pare mult schimbată faţă de vremurile în care nu era atât de cunoscut.
FOTO Tainele casei de pe munte a părintelui Arsenie Boca
Veche de mai bine de un secol, o căsuţă din lemn şi chirpici ascunsă pe vârful unui munte e considerată de localnicii din împrejurimile Bradului un colţ de Rai. Aici s-ar fi născut în 1910 părintele Arsenie Boca, cel supranumit „sfântul Ardealului“.
Se încarcă comentariile...
