Drama celor şapte fraţi din Constanţa sălbăticiţi de părinţi. Cât de abuzaţi trebuie să fie copiii în România pentru a fi luaţi, în sfârşit, de stat

Cazul familiei Bodnariu, căreia statul norvegian i-a luat cei cinci copii, existând suspiciuni de violenţă fizică asupra minorilor, a stârnit reacţii acide din partea a mii de români din ţară, dar şi de peste hotare. Oamenii consideră măsura ca fiind prea dură. La polul opus, în România, sute de copii abuzaţi abia ajung în atenţia statului.

Un exemplu este la Centrului de primire a copilului în regim de urgenţă din Constanţa. Când intră pe uşa instituţiei, micuţii luaţi de lângă părinţii abuzivi sunt plini de păduchi, nespălaţi, cu lacrimi în ochi. Nu ştiu să citească, să se spele, n-au auzit niciodată de un coş de gunoi şi se tem chiar şi atunci când trebuie să facă baie.„Adevărul” a aflat povestea a şapte frăţiori din Constanţa, cu vârste între unu şi 17 ani, care, în urmă cu un an, au fost luaţi de stat de lângă părinţi, din cauza vieţii îngrozitoare pe care erau obligaţi să o suporte. Agitaţi şi trişti în primele zile departe de mamă şi de tată, cei mici au învăţat treptat cum să se bucure de copilărie şi parcurg printre străini cei şapte ani de-acasă

În urmă cu un, şapte copii au fost salvaţi dintr-o gheretă de la marginea localităţii Lumina, din Constanţa. Micuţii locuiau împreună cu părinţii lor într-o cameră şi un hol insalubre, fără lumină şi fără apă potabilă. Copiii erau bolnavi, murdari şi nu fuseseră trimişi nicio zi la şcoală. Cel mare avea 17 ani, iar cel mai mic abia se născuse. În prezent, patru dintre ei, două fete şi doi băieţi, cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, sunt îngrijiţi la Centrul de primire a copilului în regim de urgenţă din Constanţa, unde sunt în total 44 de copii. Este vorba de G.A. de 5 ani, B.A. de 7 ani, S.A de 8 ani şi B. A. de 10 ani. Ceilalţi trei sunt crescuţi de asistenţi maternali, întrucât legea nu permite internarea lor într-un centru de plasament, pentru că nu au împlinit încă 3 ani.

Plini de păduchi

Cu ochii plânşi, murdari, cu păduchi şi îmbrăcaţi în zdrenţe. Aşa au ajuns în Centru cei patru copii ai familiei Amet. „I-am ţinut câteva zile la izolator şi, cu ajutorul unor şampoane, am reuşit să îi scăpăm de păduchi“, îşi aminteşte şefa Centrului, Olga Abaianiţi. O altă problemă a fost atunci când au trebuit să facă baie. „Plângeau la început, dar, la scurt timp, şi-au dat seama că se simt mai bine dacă sunt curaţi. Foarte mult i-a ajutat şi faptul că i-au văzut pe ceilalţi copii cum se spală“, ne spune Daniela Beatrice Paris, psihologul Centrului.

Fiecare zi a însemnat o luptă câştigată. După ce lecţia de igienă corporală a fost însuşită, a început războiul cu bunele maniere: copiii nu ştiau ce este un coş cu gunoi, astfel că tot ce nu le trebuia, fie că erau la masă sau la joacă, aruncau direct pe jos. Nu a trecut mult, însă, şi micuţii lipsiţi complet de minima educaţie s-au transformat în copii cu multe talente şi cu o dorinţă uriaşă de a învăţa şi a se bucura de copilărie. Aici, la Centru, au învăţat să-şi facă prieteni, să se joace împreună, dar, mai ales, să respecte un program normal de viaţă.

Prima literă, învăţată la 10 ani

Când a venit luna septembrie 2015, fetele au fost înscrise în clasa I la Şcoala Mihail Koiciu din Constanţa, iar băieţii la grupa mare şi la grupa 0. Aici au învăţat să facă prima literă, să deseneze şi să citească. Ca să ne dovedească că nu sunt lăudaţi degeaba, cei mici au ţinut neapărat să ne arate caietele de la şcoală. Una dintre fete, în vârstă de 10 ani, cea mai mare dintre surorile de la Centru, exersa litera V mare de mână. Stiloul aluneca pe hârtie şi fiecare literă era pentru ea o operă de artă.

Unul dintre băieţi, care are 7 ani, şi-a adus şi el o carte şi, foarte mândru, ne-a arătat că ştie să numere. Când erau în Lumina, în cocioaba părinţilor, s-au întrebat în nenumărate rânduri de ce mulţi copii cu care se jucau treceau dimineaţa prin faţa lor îmbrăcaţi frumos, în uniforme, purtând ghiozdane pe umăr. Ar fi vrut şi ei să-i urmeze, dar de fiecare dată se întorceau în locuinţa mizeră unde nu îi aştepta decât sărăcie şi o bucată rece de mămăligă şi un cartof fiert, în cele mai bune cazuri. 

Spălaţi în aceeaşi apă

Toţi copiii erau spălaţi rar şi atunci într-un lighean, fără ca mama să schimbe apa după fiecare dintre ei. Cum nu aveau acasă energie electrică, nu aveau nici televizor. Desene animate au văzut o singură dată, când au fost duşi la bunica din partea mamei, în localitatea constănţeană Ovidiu.

Acum, sunt şi ei în rândul lumii. „Ne place la şcoală“, a spus o fată. Toţi copiii din Centru merg la unitatea de învăţământ însoţiţi. Educaţia celor mici nu se opreşte la carte. Angajaţii Centrului se ocupă şi de socializare şi, regulat, îi duc pe copii la Delfinariu, la Acvariu şi apoi se opresc la McDonald’s. „În vacanţa de iarnă am făcut ceea ce au făcut mulţi: i-am dus şi noi pe copii să vadă aranjamentele de Sărbători din comuna Peştara“, dezvăluie şeful centrului. Astă-vară au fost la plajă şi, pentru prima dată, mulţi dintre copii au descoperit bucuria de a se lăsa răsfăţaţi de soare şi de valuri.

Acasă, lângă părinţi, ambii fără un venit stabil, nu ştiau ce sunt Sărbătorile. În casa lor nu era mai cald de Crăciun şi nici nu se aprindeau beculeţe la geamuri şi în suflet. Se culcau tot flămânzi. Nu credeau în Moş Crăciun, pentru că la ei nu a venit niciodată. De Paşte nu au ciocnit niciodată ouă roşii şi nici Iepuraşul nu le-a adus cadouri.

„Când au venit în centru nu ştiau ce înseamnă sărbătoare, nici ce preparate se mănâncă de Crăciun sau de Paşte“, dezvăluie psihologul centrului.

Deodată, aici au descoperit bucuria copilăriei: aici Moş Crăciun le-a adus haine, clame de păr, maşini cu telecomandă şi, evident, multe dulciuri. O dată pe săptămână, băcătăreasa de la Centru îi răsfaţă pe copii cu pizza şi cu prăjituri de casă. Un medic este tot timpul la dispoziţia lor.

„Mi-a zis mama că o să ne ia“

Una dintre fete, cea de 8 ani, îşi aminteşte că odată s-a jucat cu o păpuşă pe care i-o dăduse o prietenă din Lumina. „Era a ei, dar era veche“, îşi aminteşte copilul. Tot fata, întrebată dacă a fost vreodată la plajă, spune că obişnuia des să meargă atunci când o lua mama  care, cât era ziua de lungă, încerca să facă rost de câţiva bani din vânzarea de porumb către turişti. Băiatul de 7 ani nu mai are nici măcar aceste amintiri. Cu toate acestea, gândul lui este acasă. „Mi-a zis mama că o să vină să ne ia, că acum are cuptor“, spune puştiul. Apoi îşi pleacă privirea în pământ. Una dintre fetiţe este alergică la cacao.

„Ne-am speriat când am văzut-o cum se umflă la faţă. După mai multe teste, s-a descoperit că este alergică şi acum ea ştie ce să mănânce şi ce nu. Chiar şi atunci când a primit dulciuri de Crăciun, mă întreba dacă să ia sau să refuze punguliţa. I-am făcut semn din ochi să o ia, că apoi schimbăm noi dulciurile“, povesteşte şefa Centrului.

Şi pe vremea când era acasă, îşi aminteşte copila, în rarele cazuri când apuca vreo bucăţică de ciocolată se simţea rău şi se umfla. Dar nimeni nu a dus-o la medic. „Nu mai mânca ciocolată“, îi zicea mama. Şi cam atât.

Au învăţat ce înseamnă „mulţumesc“

„Părinţii îi vizitează lunar şi, probabil, le spun că şi-au schimbat condiţiile de viaţă. Noi i-am consiliat şi le-am spus că, dacă pot dovedi că sunt în stare să-şi crească copiii, îi vor putea lua acasă. În primul rând, trebuie măcar să-şi igienizeze locuinţa şi să depună acte la Primărie pentru a primi un ajutor social, dar nici măcar asta nu au făcut“, spun reprezentanţii Centrului.  

Pe lângă părinţi, au venit şi alte rude în vizită: „Ne-au spus să mergem la şcoală şi să ascultăm de doamna de la Centru“, dezvăluie fata. I-am urat să înveţe bine. „Mulţumesc“, a răspuns ea. Mama lor nu a fost niciodată a şcoală, iar tatăl a făcut doar două clase. De curând, a fost în Italia, unde a fost arestat pentru furt. Psihologul Centrului îşi aminteşte că i-a cerut la un moment dat un act de studii şi bărbatul i-a întins hârtia emisă de autorităţile italiene în care se specifica motivul pentru care a fost arestat. „Asta este“, i-a zis el.

Statul a încercat de mai multe ori să-i salveze pe copii

Cazul familiei Amet se afla în atenţia celor de la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului Constanţa de mai mulţi ani, după ce asistenţii sociali de la Primăria Lumina încercaseră în repretate rânduri să-i salveze pe copii. Prima dată când cei de la Protecţia Copilului au ajuns la locul unde aceştia trăiau s-au îngrozit. Cinci dintre copii erau singuri. Ei au spus că tatăl lor lucrează la târgul de legume, iar mama lor este plecată la Constanţa.
 

Cum cei mici aveau simptome de răceala, imediat au sunat la Serviciul Judeţean de Ambulanţă. După ce medicul pediatru de gardă i-a consultat, i-a internat de urgenţă la  Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Unul avea pneumonie şi anemie clinică, iar alţi trei au fost diagnosticaţi cu infecţii ale căilor respiratorii.

Tatăl, arestat în Italia pentru furt

Drept mulţumire, părinţii i-au ameninţat pe cei de la Protecţia Copilului care veniseră să-i salveze pe copii. După câteva luni, ei s-au întors la familia Amet, pentru a vedea dacă s-a schimbat ceva. Cum i-au găsit pe minori în aceeaşi situaţie, părinţilor li s-a explicat că, dacă nu vor să li se ia copiii, să-i înscrie la şcoală şi la grădiniţă şi să nu-i mai lase nesupravegheaţi. Totodată, mama copiilor a fost îndrumată să se adreseze unui medic specialist pentru utilizarea unei măsuri contraceptive potrivite, sfătuind-o totodată să meargă cu unul dintre copii pentru a fi încadrat într-un grad de handicap.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat ba, mai mult, femeia a mai născut un copil. Micuţul a fost internat imediat în spital cu multiple probleme. O nouă vizită la familia Amet s-a lăsat din nou cu promisiuni din partea mamei că va igieniza casa în care locuiesc. Tatăl copiilor era arestat în Italia pentru furt.

Ultima vizită a celor de la Serviciul Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare şi Violenţă în Familie a fost pe 10 februarie 2015, când angajaţii de la Protecţia Copilului au cerut urgent instituirea unei măsuri de protecţie faţă de copii, lucru care s-a şi întâmplat.

Părinţii îi vizitează lunar şi, probabil, le spun că şi-au schimbat condiţiile de viaţă. Noi i-am consiliat şi le-am spus că, dacă pot dovedi că sunt în stare să-şi crească copiii, îi vor putea lua acasă. În primul rând, trebuie măcar să-şi igienizeze locuinţa şi să depună acte la Primărie pentru a primi un ajutor social, dar nici măcar asta nu au făcut. Olga Abaianiţi, şefa Centrului din Constanţa

„Nu au toaletă, camera este plină fecale“

Anul trecut, Serviciul Intervenţie în Situaţii de Abuz, Neglijare şi Violentă în Familie de la  Protecţia Copilului Constanţa a mai intervenit într-o situaţie limită, ca cea a micuţilor din familia Amet. Elisaveta Sava, din Hârşova, cu patru clase primare, a adus pe lume şase copii, proveniţi din relaţii ocazionale. Cel mare avea 17 ani, iar cel mic un an. Fata cea mare locuia în Tulcea şi trăia în concubinaj cu un bărbat. Restul copiilor locuiau cu mama. Toţi cei de vârstă şcolară abandonaseră cursurile. Singurul venit al lor erau alocaţiilor copiilor.

În urma anchetei, s-a stabilit că femeia locuia împreună cu copiii în casa mamei sale, într-o cameră, unde era un focar de infecţie. „În camera se află o sobă, un pat si un dulap, toate într-o stare avansată de mizerie şi degradare.

Pe pat nu există lenjerie, doar o plapumă foarte murdară. Membrii familiei doamnei Sava Elisabeta nu au acces la toaletă şi camera este plină de resturi de alimente şi fecale“, se arată în raportul celor de la Protecţia Copilului. Mama copiilor nu a vrut să renunţe la ei şi nici nu a dorit să stea împreună la un centru până când va primi o locuinţă socială. Nici spitalul din Hârşova nu i-a putut primi, întrucât la acea dată secţia de Pediatrie era în renovare.

„Zilnic, am purtat discuţii cu doamna asistent social, care a vizitat domiciliul acestei familii, oferindu-le produse de igienă corporală şi alimente pentru copii. Minorii au fost spălaţi, în cameră s-a făcut focul şi s-a gătit hrană caldă pentru copii. Deşi doamna Sava a mai curaţat camera în care locuia împreună cu copiii săi, situaţia acestora a rămas una îngrijorătoare“, aflăm din raport. Aşa încât pe 7 iulie 2015, o parte dintre copii au fost instituţionalizaţi, iar alţii au fost plasaţi la asistenţi maternali.

Cazuri-limită

Acestea sunt doar două cazuri în care a intervenit Protecţia Copiilor. Autorităţile române intervin doar în cazuri limită. Nici nu ar avea unde să-i transfere pe toţi cei care au fost abuzaţi, la un moment dat, dar merg şi pe principiul că cel mai bine le este copiilor alături de părinţi, în cazul în care aceştia nu le pun în pericol dezvoltarea lor fizică şi emoţională.

În România, s-a stârnit o adevărată revoluţie, după ce statul norvegian i-a luat în grija sa pe cei 5 copii, cu vârste între 3 luni şi 9 ani, ai cuplului Marius şi Ruth Bodnariu, în urma unor mărturisiri ale fiicelor cele mari care au relatat la şcoală că suportă uneori corecţiile fizice ale părinţilor. Românul Marius Bodnariu şi soţia sa, norvegianca Ruth, au împreună cinci copii, cu vârste cuprinse între 9 ani şi 3 luni.

În camera se află o sobă, un pat si un dulap, toate într-o stare avansată de mizerie şi degradare. Pe pat nu există lenjerie, doar o plapumă foarte murdară. Membrii familiei doamnei Sava Elisabeta nu au acces la toaletă şi camera este plină de resturi de alimente şi fecale,  raportul întocmit de Protecţia Copilului 

Aleşii români vor să modifice legislaţia norvegiană

Deputaţii şi senatorii români care au mers în Norvegia să vadă situaţia cazului Bodnariu susţin, după discuţiile avute cu autorităţile norvegiene, că legislaţia în domeniul protecţiei minorilor va fi schimbată. Pe de altă parte, presa norvegiană scrie că delegaţia din România „arată puţină înţelegere pentru sistemul norvegian“.

O delegaţia compusă din şapte parlamentari a efectuat o vizită de lucru în Norvegia, aceasta având întrevederi cu autorităţile norvegiene privind cazul familiei Bodnariu, căreia statul norvegian i-a luat cei cinci copii minori.

„Ni s-a confirmat că s-a demarat un proces de reformă a acestei instituţii despre care până alaltăieri ni se spunea că este o instituţie impecabilă. O reformă şi legislativă şi instituţională“, a afirmat Titus Corlăţean, fost ministru de Externe, membru al delegaţiei care a mers în Norvegia.

Publicaţia creştină norvegiană „Dagen“ scrie despre desantul delegaţiei române în Norvegia într-un articol intitulat „Metodele Gestapo de protecţie a copilului“, titlu care este un citat din senatorul PNL, Ben-Oni Ardelean. Potrivit jurnaliştilor de la „Dagen“, acesta a declarat: „În acest caz, pare că Protecţia Copilului este un sistem de tip Gestapo“. În acelaşi articol, jurnaliştii scriu că şi Titus Corlăţean critică sistemul de Protecţie a Copilului din Norvegia pentru lipsa de transparenţă şi spune, între altele, că nici măcar avocatul familiei Bodnariu nu a primit toate informaţiile despre caz.

La postul naţional de televiziune TV2 din Norvegia, jurnaliştii au relatat că cele două delegaţii au discutat cum ar putea legea să fie schimbată astfel încât un transfer al familiilor din România, înapoi în ţară, să fie mai uşor. Jurnaliştii nu vorbesc despre schimbarea legislaţiei Protecţiei Copilului. Pe de altă parte senatorul UNPR Marian Vasiliev spune: „Deja au constituit o comisie care să lucreze la schimbarea legii protecţiei copilului în Norvegia. Mai mult, se gândesc să înfiinţeze un tribunal al familiei“.

Un alt membru al delegaţiei, deputatul Mircea Dolha, s-a declarat optimist în ceea ce priveşte cazul familiei Bodnariu: „Eu cred că familia Bodnariu îşi va recupera copiii şi dreptatea va fi de partea lor“. La postul TV NRK, jurnaliştii au relatat însă că delegaţia română a venit în Norvegia pentru a afla, de fapt, cum funcţionează Barnevernet. (Iulia Roşu, Radu Eremia)

Mai puteţi citi:

Doi constănţeni, trimişi de Senatul României să negocieze cu Norvegia soluţia în cazul Bodnariu

Discuţia sfâşietoare dintre soţii Bodnariu şi fetele cu care nu au mai vorbit de când au fost luate. Naomi: „Mi-e aşa de dor de voi că plâng în fiecare seară“

Mărturia lui Bodnariu, românul căruia Norvegia i-a confiscat cei 5 copii. Detalii din ancheta ţinută la secret: „Norvegienii care ne cunosc aici sunt şocaţi”