Sportul în România provincială, în perioada interbelică. Clubul care a animat brusc viaţa mondenă a oraşului Alba Iulia
0Sportul a fost permanent o temă de dezbatere, chiar şi la Alba Iulia, un oraş cu ceva mai mult de 10.000 de locuitori în perioada interbelică. În presa vremii apăreau numeroase articole care descriau cu optimism sau cu decepţie situaţia sportivilor şi a echipelor.
„Nu ştim în primul moment cum să o considerăm, ca temă umoristică, sau tragicomică. Nu credem că ar fi încă în toată România un oraş cu o viaţă sportivă mai neglijată ca cea din Alba Iulia”.
Articolul încărcat de sarcasm apărea în 1924 în ziarul Vestea. Autorul, camuflându-şi identitatea sub pseudonimul Dellius (istoric roman din sec. I î.Hr.), era probabil avocatul Simion Vulcu, politician liberal interesat de promovarea sportului în Alba Iulia. Unii autori deplângeau situaţia în care ani de-a rândul acest domeniu al vieţii publice s-a limitat la meciurile de fotbal jucate de elevii Liceului „Mihai Viteazul”.
Se va vedea însă că pesimismul lor exclusiv nu era justificat. Sportul local nu era atât de insignifiant şi, la urma urmei, un oraş cu 11.000 de locuitori la 1910 şi 12.000 la 1930 nu putea concura cu Clujul, Aradul sau Timişoara.
Pe de altă parte, articolele scepticilor nu monopolizau coloanele ziarelor. Existau şi reporteri care apreciau meciurile elevilor Liceului „Mihai Viteazul” şi care, prezentându-le, ne oferă prilejul să aflăm că în 1923, spre pildă, mai existau echipe de fotbal precum „Victoria” sau „IMTK”. Încă din primii ani ai secolului XX, Alba Iulia dispunea de un pavilion de tenis, complet refăcut în 1927, când i s-a adăugat un al doilea. Peisajul oraşului, sub acest aspect, s-a schimbat radical în 1924.
Un articol din Vestea, din luna iulie, saluta iniţiativa „tinerimii muncitoare” de a înfiinţa un club care să favorizeze practicarea sporturilor de vară şi de iarnă şi care să-şi ferească astfel membrii de inactivitate şi de pierderea timpului prin cafenele. „Sportul din Alba Iulia a reînviat”, proclama titlul unui articol ce relata despre desfăşurarea, la 16 august 1924, a adunării de constituire a Clubului Sportiv Muncitoresc din Alba Iulia (CSMA). Probabil în acelaşi an s-a trecut la o nouă titulatură, Clubul Sportiv „Unirea”.
În primăvara anului 1927, asociaţia s-a reorganizat, sub preşedinţia avocatului Simion Vulcu, fost deputat (1922-1926) şi viitor prefect al judeţului Alba, din 1933. Pe lângă cea destinată fotbalului, clubul mai cuprindea secţiuni de tenis, canotaj, gimnastică, atletism, ciclism şi înot. Între cheltuielile mai semnificative, preşedintele Vulcu le-a consemnat pe cele pentru echipamentul fotbaliştilor, apreciind sprijinul acordat de sucursala locală a Băncii Centrale. Nu ne surprinde faptul că fotbalul a avut partea leului în bugetul şi în interesul clubului. Născută într-un mediu muncitoresc, era firesc ca organizaţia să prefere un sport popular precum fotbalul, fără a ignora însă tenisul sau gimnastica. Această înclinaţie se conforma de altfel preferinţelor publicului.
„Unirea” a avut adversari precum „ATE” Arad (1925), Nitrogen Târnăveni (1925) sau „Jiul” Lupeni (1927). Nu însemna puţin lucru o victorie cu 2-0 împotriva echipei „Şoimii” Sibiu (1927), cu 3-1 în deplasare cu „Sparta” Gherla, sau chiar egalul (2-2) cu „HTV”, echipa campioană a Sibiului (1927). Alte sporturi cultivate de CS „Unirea” erau mai curând activităţi de divertisment, dar prin aceasta nu erau mai puţin importante. A fi patinajul din iarna anilor 1924-1925 de pe lacul oraşului sau „canotajul” practicat din 1927 cu cele şapte bărci, pe acelaşi lac.
Apariţia clubului a animat viaţa mondenă a Alba Iuliei. La solicitarea secretarului general Octavian Oreştian, primăria a aprobat folosirea sălii Teatrului „Caragiale” în vederea desfăşurării unei serate, la 13 noiembrie 1924. În anul următor, la 17 octombrie, pentru a marca începerea culesului strugurilor, CS „Unirea” a organizat în sala de festivităţi a hotelului „Europa” o petrecere dansantă cu jocuri de societate, concurs de frumuseţe, confetti şi serpentine. Taxa de intrare de 25 de lei era destinată rotunjirii veniturilor clubului. (Sursa documentare: imagini-istorie.apulum.ro, proiect Memoria Urbis - „Alba Iulia - o istorie în imagini a oraşului prin străzile şi monumentele sale”)