O nouă lovitură teribilă pentru Rusia: şefa diplomaţiei europene prevede prelungirea sancţiunilor

Federica Mogherini, responsabilul cu rangul cel mai înalt în UE pentru politică externă, a lansat bomba momentului, afirmând că se aşteaptă ca europenii să extindă durata şi, eventual, chiar amploarea sancţiunilor împotriva Rusiei determinate de anexarea ilegală a Crimeei şi rolul Rusiei în conflictul din Ucraina.

Într-un interviu pentru Die Welt, răspunzând la întrebarea directă dacă va fi prelungit embargoul asupra producţiei petroliere, sectorului de apărare şi celui financiar, măsuri foarte dure care au termen până la finele lunii iulie, Mogherini spune: «mă aştept ca acesta să fie cazul....Şefii de state şi guverne au cerut ca sancţiunile să fie ridicate atunci când Acordul de la Minsk este pe deplin aplicat. Dar asta nu s-a petrecut încă...O lungă perioadă am crezut că Rusia este un partener strategic...dar acum nu mai e cazul, cu toate că Rusia rămâne o ţară cu importanţă strategică».

Este şi cert că aşa se va întâmpla? Oarecum, spun surse de la Bruxelles, reamintind cât de dificilă a fost găsirea unui acord pe această temă la finele anului trecut atunci când au existat cel puţin opinii iniţiale divergente (printre ele cele ale Italiei, Greciei, Ciprului, Ungariei şi Bulgariei), câştig de cauză având linia dură sprijinită de grupul majoritar de ţări (printre care Marea Britanie, Suedia, Polonia şi Statele Baltice).

În acest moment, contextul discuţiei este încă şi mai tensionat din cauza adăugării componentei reprezentate de discursul violent al Rusiei, însoţit de măsuri vizibile de întărire a capacităţilor militare în apropierea frontierei de est UE-NATO. Dar şi de consolidare rapidă şi în forţă a capacităţilor militare ofensive în Crimeea ocupată, ceea ce justifică şi prelungirea eventuală a setului de sancţiuni specifice din aşa-numitul «pachet Crimeea».

Cert este că, cel puţin în acest moment, termenii Acordului de la Minsk nu numai că nu sunt pe deplin aplicaţi în Ucaina, dar şi că sunt departe să vedem o revenire a controlului guvernului ucrainean asupra teritoriilor din est sau o retragere a armamentului greu din zonă sau promisele alegeri libere sub control internaţional...

Chiar şi vocile cele mai critice la adresa prelungirii sancţiunilor s-au mai domolit (anunţând un viitor consens), surse diplomatice arătând chiar că, în cadrul unei reuniuni de luna trecută avută de Barack Obama cu  liderii Marii Britanii, Franţei, Germaniei şi Italiei, premierul Renzi s-a arătat destul de critic la adresa ultimelor acţiuni ale Kremlinului...informaţie mai mult decât credibilă dacă o punem în şirul lung al negocierilor care s-au purtat în ulimele săptămâni la NATO pentru a se pune la punct noua politică a Alianţei de răspuns la provocările ruseşti şi de întărire considerabilă a prezenţei militare aliate pe tot flancul estic, de la Statele Baltice până la Mediterana.

Subiectul este deosebit de sensibil deoarece este limpede că va duce la creşterea masivă a problemelor economice cu care este confruntată Rusia (şomaj, devalorizarea rublei, izolare internaţională...), aşa că el va figura pe agenda discuţiilor Summit-ului G7 care va avea  lor în Japonia (26-27 mai), tocmai pentru a se încerca armonizarea poziţiei finale în domeniu între SUA şi aliaţii europeni.

Un lucru este absolut cert: va exista, pentru prima dată după căderea Cortinei de Fier, o acţiune paralelă şi concordantă între UE şi NATO faţă de Rusia, cu toate consecinţele pe termen scurt şi mediu pe care le vom vedea deja apărând foarte, foarte curând. Dar care va fi şi valoarea geo-politică a unui asemnea tip de decizie, asta în cazul în care aliaţii euopeni şi din spaţiul euro-atlantic vor face într-adevăr front comun? Cum vor reacţiona ruşii în faţa acestei perspective ?

Dar România ce are de spus în funcţie de interesele şi priorităţile sale strategice pe termen lung?