Întoarcerea la barbarie: renaşterea monştrilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Bărbat crucificat de teroriştii Statului Islamic în Siria pe motiv că ar fi încercat să fotografieze instalaţii militare   FOTO via islamicinvitationturkey.com
Bărbat crucificat de teroriştii Statului Islamic în Siria pe motiv că ar fi încercat să fotografieze instalaţii militare   FOTO via islamicinvitationturkey.com

Nimeni nu ar fi crezut că acest început de mileniu va însemna şi o revenire cu o asemenea forţă a monstruozităţilor fanatismului şi intoleranţei. Nimic nu ne pregătise pentru asta, avertismentele că ceva foarte grav urmează să se petreacă ţineau mai degrabă de zona restrînsă şi mereu acoperită de ridicol a teoriilor conspiraţiei.

Toate bătăliile se purtau aproape exclusiv în zona politicului, acolo unde îşi pierdeau încet din motivaţie, cel puţin în lumea occidentală, odată cu dispariţia dichotomiei capitalism/comunism.

Brutal, islamismul radical a venit să schimbe regulile tuturor jocurilor, prin acel anunţ simplu care a prins pe toată lumea pe nepregătite: nu avem nevoie de voi, nu vrem niciuna dintre valorile voastre, nu vă vrem în lumea noastră, toţi ce atingeţi sau intră în contact cu voi este murdărit pentru vecie, vrem să vă distrugem pentru că sunteţi apostolii Marelui Satan şi lumea va fi mai bună, mai pură şi mai frumoasă fără voi. Suntem gata să murim pentru asta, viaţa noastră nu are niciun fel de valoare dacă nu este închinată unui ideal care este cu mult mai presus de noi. Şi asta nu veţi putea înţelege niciodată pentru că voi aţi uitat şi amintirea idealului.

Un mesaj teribil de simplu al unei lumi guvernată de principii în alb şi negru, unde lumina se doreşte la fel absolută ca şi întunericul pe care trebuie să-l învingă.

Un mesaj care, de la început, este anunţat ca fiind singurul adevărat, singurul în care trebuie să se creadă. Restul? Nu mai există restul, nu mai există nimic altceva. Moartea păzeşte cu străşnicie acest cerc perfect cu care fanaticii îşi delimitează lumea binecredincioşilor de cea păcătoasă a infidelilor.

Dar nu orice fel de moarte. Căci există aceea glorioasă, în luptă, cea blagoslovită de preoţii, imamii, şamanii, marii vrăjitori sau muftii şi rabinii tuturor religiilor acelor timpuri în care a ucide în numele Dumnezeului tău era o onoare şi un privilegiu. Nu despre asta e vorba. Ci despre cealaltă, cea în ruşine, groaznică, sălbatică, rituală în maxima sa cruzime, destinată să provoace frică, să servească drept simbol şi să transmită un mesaj de necruţare adversarilor.

Acest tip de ucidere rituală revine acum pe scena istoriei pe care o trăim, pare-se fără a înţelege prea mult din ea.

Uitaţi-vă ce se petrece acum în Siria unde, conform relatărilor OSDH, jihadiştii Statului Islamic au executat recent şi apoi au crucificat un bărbat acuzat de a fi încercat să fotografieze instalaţii militare. Crima rituală s-a produs la Al-Bab, un oraş din provincia Alep din nordul Siriei. Citind martori oculari, cei de la OSDH (Organizaţia siriană pentru apărarea drepturilor omului) spun că trupul celui ucis a fost legat de o cruce din fier, iar pe o pancartă era scris: „Abdulah Al-Buci. Vinovat de a fi filmat poziţiile SI pentru 500 de lire turceşti (222 $). Judecat şi condamnat la moarte apoi la crucificare”. De partea cealaltă a baricadei războiului civil sirian, replica este pe măsură, acum două zile fiind executaţi doi jihadişti ISIS de doar 15 ani, făcuţi prizonieri de rebelii sirieni care sprijină forţele kurde ce apără perimetrul localităţii Kobane, la frontiera turco-siriană.

Se desenează însă, din ce în ce mai clar, o replică incredibil de dură din partea lumii occidentale, terorizată acum de ideea că din ce în ce mai mulţi cetăţeni ai statelor UE, SUA, Canda, Australia, Japonia, părăsesc fără ezitare spaţiul în care crescuseră sau care-i adoptase, fascinaţi de mesajele extremismului islamist. Şi, evident, gata să se întoarcă acasă pentru a impune acelaşi tip de valori pentru care luptă acum în Orientul Apropiat sau în Africa...

Replica este pe mai mult planuri, unul fiind o extensie a acţiunilor duse din ce în ce mai ofensiv de serviciile de informaţii, acum fierul de lance ale acestei bătălii deschise şi nemiloase. Dar pentru asta trebuie legi, trebuie un cadru foarte clar definit pentru a vedea competenţele diverselor instituţii. Dar şi pentru a da, public, mesajul că la gesturi extreme această civilizată, benevolentă şi parcă adormită prin vrajă lume occidentală, mai are puterea să se trezească din pumni şi să replice.

Sacrificu ritual? Se poate răspunde cu aceeaşi monedă. Drept care, Marea Britanie anunţă că ar putea folosi o lege care datează din Evul Mediu pentru a putea acuza de trădare pe cetăţenii a căror participare în luptă alături de SI este dovedită. Este vorba despre aproximativ 500 de persoane cu paşaport britanic (cu toate că alte surse dau ciufre cu mult mai mari, aproape de triplu), cea mai mare parte dintre ei de origine musulmană, aflaţi acum pe frionturile de luptă din Siria şi Irak, ca şi din unele ţări din Maghreb sau Afganistan.Împotriva acestora, afirmă Philip Hammond de la Foreign Office, poate fi invocat Treason Act din 1351, emis sub domnia regelui Eduard al II-lea. Este posibil deoarece persoanele respective ar fi jurat credinţă unei puteri străine ostile, în speţă organizaţiei Statul Islamic, ceea ce îi face direct vinovaţi în termenii actului respectiv şi posibil de condamnat la pedeapsa cu moartea. Deocamdată, în termenii legislaţiei aplicate acum în Marea Britanie, pedeapsa maximă pentru trădare este (din 1998) închisoarea pe viaţă, ultima persoană condamnată la moarte pentru trădare de ţară fiind William Joyce, un propagadist în favoarea naziştilor, executat în 1946.

Asta înseamnă începutul mileniului anunţat drept intrarea în epoca noului salt tehnologic ce avea să asigure bunăstare şi să egalizeze nivelul de viaţă al locuitorilor unei planete căreia i se promitea că nu va mai cunoaşte niciodată oroarea războiului, urii şi intoleranţelor de toate felurile? Mileniul acesta înseamnă şi asta, dar şi ceea ce v-am povestit mai înainte. Priviţi din nou imaginea cruntă cu care am deschis acest text. Reflectaţi la rădăcinile intoleranţei şi la izvoarele urii. Pentru că, printr-un blestem planetar, asta ar putea fi o imagine pe care s-o mai vedem, alături de replici în apărare care să ne ducă cu mult timp înapoi în istorie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite