Remuneraţia brută a unui onorabil europarlamentar european este de de 7 956,87 Euro/lunar, adică 6 200,72 Euro venit net. La această sumă se adaugă indemnizaţia zilnică pentru prezenţă la reuniunile oficiale ale Parlamentului European, 304 Euro/zi de prezenţă (pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, masă, etc), aceasta însemnând, grosso modo, în condiţiile în care ei lucrează in medie cam trei zile pe săptămână şi, în condiţiile unei participări normale la reuniunile de lucru, o sumă suplimentară în jur de 2 500 Euro/lună. Aceasta ne aduce la un venit net de aproximativ de 8 000 Euro pe lună.

Nu e tot, căci, la nevoie, europarlamentrul european e nevoit să efectueze misiuni în toate colţurile lumii (cu mic dejun şi cheltuieli de deplasare plătite din banii contribuabilului european), perioadă în care primeşte o diurnă de 298 Euro/zi.

Plus: deplasările din ţara de origine către şi de la Bruxelles şi Strasbourg sunt acoperite de Parlamentul European pentru voiaj în clasa business pe avion, clasa I pe tren sau o sumă forfetară de 0.50 Euro/km dacă se deplasează cu maşina. Europarlamentarul se poate deplasa în exteriorul statului membru de origine şi pentru alte reuniuni decât cele oficiale dar intrând în cadrul atribuţiilor sale oficiale, lucru pentru care Parlamentul European decontează totul în limita unui buget anual de maximum 4 243 Euro/anual/per persoană.

Şi mai e încă ceva, deloc de neglijat: o sumă de 21.209 Euro lunar (la nivelul anului trecut) pentru cheltuielile legate de biroul europarlamentarului, aceasta însemnând salariile colaboratorilor angajaţi. Să mai adăugăm indemnizaţia lunară „pentru cheltuieli generale” de 4 299 Euro lunar care vizează acoperirea cheltuielilor făcute în statul membru de unde vine europarlamentarul, cheltuieli legate de biroul său de europarlamentar, telefon, chirie, cumpărare şi folosirea de echipamente electronice etc).

Interesant, nu-i aşa? Cu atât mai mult cu cât programul unui europarlamentar este de trei zile (maximum patru) de muncă pe săptămână, două săptămâni la Bruxelles, una la Strasbourg şi una în circumscrpţia de acasă. La fel de interesant este că tot ceea ce aţi citit ca reguli de procedură şi indemnizaţii plătite sunt considerate ca restrictive şi limitative faţă de ceea ce a fost până în 2009, de când s-a considerat că trebuia să se treacă la ceva economii. 

Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre perioada respectivă, cea a unor uriaşe scandaluri la nivelul Parlamentului European şi cheltuirii uneori de-a dreptul frauduloase a banilor contribuabililor europeni, puteţi lectura faimosul Raport GALVIN, după numele autorului său, Robert Galvin, un audit intern supra perioadei 2004/2005. Un raport pe care Parlamentul European a ezitat mult timp să-l facă public. Citiţi şi veţi vedea de ce. Păi scandalul Severin (cel care trage acum pentru o apropiere de liberali, evident în speranţa unei cooptări spectaculoase de genul reuşit de fostul său coleg europarlamentar strălucit, Gigi Becali) e floare la ureche !

Va începe şi la noi campania pentru alegeri. Bătălia internă deja a început la nivelul partidelor, a început munca de convingere pe tema „cât de folos am fost eu până acum la Bruxelles şi să vedeţi de ce sunt în stare pe viitor”, se pun deja în mişcare toate pilele şi mecanismele de presiune.

Numai că de ales, îi veţi alege dumneavoastră. Încercând, dincolo de imaginea mai mult sau mai puţin şifonată a doamnelor şi domnilor europarlamentari, de circul sau piesele de teatru în care au jucat de bunăvoie sau cu mandat de la partid, să vedeţi dacă vă vor fi de folos şi dumneavoastră. În principiu, pentru asta ar trebui aleşi şi nu drept recompensă pentru serviciile aduse partidului sau pentru că cineva doreşte să scape de ei din viaţa politică de acasă sau pentru că, aşa cum s-a întâmplat adeseori, îşi caută o sinecuă e bine aurită.

Dacă subiectul nu vă interesează, atunci chiar că pe nimeni nu va interesa dacă vom fi în continuare reprezentaţi de personaje exotice sau cu dimensiuni penale, dacă vor fi acolo non-personalităţi sau, cum s-a mai întâmplat, onorabili reprezentanţi care în afară de limba română, şi aia căznită rău, nu ştiau decât limbajul semnelor pentru a se înţelege cu colegii lor europeni. De dvs. depinde dacă chiar ne dorim ca cineva să ne reprezinte la nivel de politician profesionist sau de amator excentric de pe malurile atât de productive ale Dâmboviţei.