Vă readuc aminte că este vorba despre un pachet de trei legi votate în ultimele două săptămâni de ambele camere ale Parlamentului polonez unde partidul de guvernământ deţine majoritatea.

Prima dintre aceste legi aducea o modificare fundamentală a statutului Consiliului Naţional al Justiţiei, cu revocarea imediată a tuturor membrilor actuasli ai acestei instanţe, înlocuiţi cu magistraţi desemnaţi de Parlament.

A doua lege, votată în noaptea de vineri spre sâmbătă, în cadrul ultimei sesiuni parlamentare dinainte de vacanţă, aduce o reformă a Curţii Supreme, cu reducere numărului de judecători de la 87 la 43 şi punând-o sub controlul Ministrului Justiţiei, fireşte numire politică, dar care, conform dispoziţiilor noii legi, ocupă simultan şi postul de procuror general.

A treia lege aduce modificări importante în ce priveşte funcţionarea tribunalelor ai căror preşedinţi urmează să fie numiţi direct de Ministrul Justiţie. Această ultimă lege va fi ratificată, a anunţat azi purtătorul de cuvânt al Preşedintelui Duda.

Protestele au fost imediate şi extrem de dure. În primul rând la nivelul populaţiei care, timp de zile întregi, a ieşit să manifesteze împotriva a ceea ce a fost denumită "lovitura de stat" împotriva statului de drept. Au ieşit la luptă şi numeroase ONG-uri, alături de parlamentarii opoziţiei. Noile legi au fost socotite ca fiind contrare prevederilor europene, lucru susţinut, rând pe rând,  de reprezentanţii Comisiei de la Veneţia, ai Consiliul Europei şi ai Comisiei Europene care, prin vocea Prim vice-preşedintelui său, Frans Timmermans, amintea posibilitatea ca instanţa europeană să invoce pentru prima oară faimosul Art.7 din Tratat,  prezentat drept "opţiunea nucleară, sintagmă care acoperă foarte bine finalitatea ultimă a procedurii, adică suspendarea dreptului de vot al Statului Membru. Şi Departamentul de Stat al SUA a exprimat aceeaşi nelinişte privind iniţiativele guvernului polonez.

Dar asta nu înseamnă că acest gen de iniţiative nu au stârnit entuzismele ditriambice ale unui lider european din aceeaşi familie naţionalist-populistă, mai precis ale domnului Viktor Orban care, vorbind în România, şi-a exprimat solidaritatea deplină cu iniţiativele poloneze, promiţând chiar sprijinul necondiţionat al ţării sale împotriva oricărei tentative de sancţionare din partea "inchiziţiei de la Bruxelles".

Entuziast cum îi este felul, dl. Viktor Orban nu era şi foarte bine informat asupra intenţiilor Preşedintelui Poloniei, Andrej Duda, care, azi,  şi-a folosit dreptul de veto în ce priveşte primele două legi, trimiţându-le din nou în dezbaterea Seimului.

„Nu vreau ca această situaţie să se agraveze, căci ea agravează divizările existente la nivelul societăţii. Nu există decât o singură Polonie, polonia care are nevoie der pace şi, în calitatea mea de Preşedinte, sunt răspunzător de acest lucru".

Andrej Duda, Preşedintele Poloniei

A luat astfel pe nepregătite partidul de guvernământ al cărui membru a fost şi care i-a sprijinit candidatura la alegerile din 2015, cel mai negru scenariu luat în considerare fiind eventuala trimitere a legilor respective în faţa Tribunalului Constituţional...Acum, situaţia se schimbă fundamental deoarece noua dezbatere a legilor se va efectua în condiţiile dublei presiuni care va continua la cele mai înalte cote, adică a societăţii civile dar şi a instanţelor europene care vor merge mai departe pe drumul sancţiunilor.

Este posibil? Da, căci, iată ce spune (citat de colegii de la Liberation) Radoslaw Markowski, directorul întrului de studii asupra democraţiei din cadrul Şcolii de ştiinţe sociale din Varşovia:

(Preşedintelui Duda) pur şi simplu i-a fost frică de manifestaţiile de mare amploare şi a decis, împreună cu Jaroslaw Kaczynski, să facă o diversiune...Cred că, în câteva săptămâni, Duda va primi exact aceleşi texte de lege şi ei speră să le poate trece în această formă, după ce va fi dispărut presiunea populară".  

Scenariu care este posibil să fie adevărat, iar purtătoarea de cuvând a Comisiei Europene, în urmă cu câteva ore, a spus doar că "Urmărim evenimentele foarte îndeaproape, iar situaţia evoluază în momentul în care vorbim", adăugând însă un element esenţial : dialogul propus de Frans Timmermans în Numele Comisiei Europene nu a fost încă acceptat de guvernul polonez, semn că ordinele venite de la Kaczynski au rămas neschimbate.

Ce se va întâmpla în continuare? Vom vedea, însă nu este deloc sigur că partidului de guvernământ din Polonia îşi va schimba opţiunile şi este de aşteptat, spun mulţi comentatori, să dorească să meargă pe o linie comună cu Viktor Orban, continuând lupta deschisă cu instranţele de la Bruxelles, asumându-şi orice cost politic şi financiar.

Deocamdată, mişcarea Preşedintelui Duda ar putea să constituie un semnal politic de timp dorinţă de a obţine un time out,  în sensul că legile ar putea să fie respinse sau modificate de următoarea lectură din Parlament. Dar, tehnic vorbind, Comisia Europeană, pentru a putea stopa procesul deja anunţat în perspectivă imediată, are nevoie de ceritudinea formală pe care o poate da, din punctul de vedere al procedurilor din Tratat, doar o scrisoare de angajament din partea Guvernului polonez.

În lipsa acesteia aşteptată de la Varşovia (ca şi celei de la Budapesta care are termen limută pe 13 august), unele surse din Bruxelles pe canale neoficiale, vorbesc despre posibilitatea unei opţiuni a Comisiei de a lansa o procedură comună împotriva Poloniei şi Ungariei privind încălcarea gravă a normelor statului de drept, idee care are meritul de a putea evita ca cele două ţări să se suţină reciproc în cazul unei proceduri individuale de infringment, adică exact ceea ce anunţase premierul Viktor Orban.

Este o situaţie absolut neplăcută din care absolut toată lumea pierde. Adică absolut toată lumea în afara celor care cultivă cu plăcere acest tip de diviziune în speranţa că ele ar putea fi mai puternice decât jocul european în ansamblul său. Iată însă, deocamdată, care este rezultatul de etapă într-o încleştare de orgolii motivată şi alimentată de surse care nu sunt întotdeauna numai interne şi europene...