Insolvenţa persoanelor fizice sau cum putem pune politicul în slujba cetăţeanului

În 1999 plecam din România. Nu defintiv, ci cu un gând foarte clar, anume acela de mă specializa la cele mai bune şcoli, pentru ca apoi să mă întorc şi să contribui, alături de alţi tineri entuziaşti şi bine pregătiţi, la dezvoltarea şi modernizarea ţării în care m-am născut.

Nu sunt vorbe goale, ci este crezul meu că România poate fi un loc mai bun pentru toţi, pentru noi, pentru copiii noştri, pentru generaţiile viitoare. 

M-am zbătut şi am muncit ca să ajung la o şcoală de renume, iar experienţa şi expertiza astfel acumulate să le pot pune în slujba concetăţenilor mei. Am fost admisă la masterat la Yale Law School, universitate la care mi-am definitivat studiile cu o teză de doctorat cu tema „Dreptul falimentului aplicat sistemelor bancare din ţările Central şi Est Europene” – o analiză comparativă a dreptului falimentului aplicabil sistemului bancar din SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, România, Ungaria, Polonia şi Cehia.

Aduc în discuţie specializarea mea la universitatea americană, tocmai pentru că în această perioadă una dintre dezbaterile care concentrează atenţia publică este cea legată de proiectul privind falimentul personal şi cel referitor la conversia creditelor, pe care le-am iniţiat şi care se află în dezbaterea Legislativului. Background-ul meu profesional este cel care mi-a permis să elaborez cele două proiecte care răspund într-o manieră modernă şi actuală preocupărilor românilor. Adoptarea celor două proiecte, alături de promovarea altor măsuri complementare, ar oferi soluţii responsabile care să-i ajute pe români să depăşească perioada dificilă, cauzată de supraîndatorare.

Ştiu foarte bine că mulţi români se află astăzi într-o situaţie delicată din cauza acumulării de datorii tot mai mari. Criza economică a avut efecte grave, o mulţime de oameni de bună credinţă ajungând, independent de voinţa lor, în imposibilitatea de a-şi mai achita datoriile contractate. Desigur, proiectul insolvenţei persoanelor fizice nu reprezintă un panaceu pentru situaţia creditelor neperformante, ci oferă o soluţie de redresare financiară pentru toţi românii sufocaţi de datorii. Mai precis, prin legea falimentului personal poate fi implementat un cadru legislativ unic, cu reglementări clare, care îi protejează pe oamenii de bună credinţă ajunşi în imposibilitatea de plată a datoriilor. Proiectul este unul echilibrat, care nu favorizează nici debitorul, nici creditorul, ci principiul de drept al egalităţii de instrumente juridice.

În momentul în care am iniţiat cele două proiecte de legi – insolvenţa persoanelor fizice şi conversia creditelor – am avertizat că am putea ajunge în situaţia de a avea o gravă problemă socială, dacă situaţia creditelor neperformante nu se va rezolva într-o manieră profesionistă şi echilibrată, prin dialog real între creditori şi debitori.

Prin proiectul legislativ privind falimentul personal nu reinventăm roata. El a fost elaborat având la bază studiul de caz din 12 state de la nivel european şi internaţional precum Germania, Marea Britanie, Franţa, Austria, Statele Unite ale Americii, Republica Cehă, Italia, Polonia, Slovacia, Singapore sau Australia. Proiectul vizează tendinţa generală la nivel internaţional de echilibrare a intereselor creditorilor şi debitorilor persoane fizice şi le oferă un sprijin românilor buni-platnici care au ajuns să fie sufocaţi de datorii. De aceea, este necesar ca şi legislaţia României să ofere cetăţenilor români, persoane fizice, aceleaşi drepturi şi îndatoriri cum au şi restul membrilor UE inclusiv în ceea ce priveşte insolvenţa.

Acestea sunt, pe scurt, argumentele care legitimează adoptarea celor două proiecte de lege. Dacă dorim să recredibilizăm în mod solid imaginea clasei politice, este esenţial să ne aplecăm asupra problemelor pe care le întâmpină oamenii. Şi, aşa cum spunea însuşi Nicolae Titulescu, marele nostru om politic de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 133 de ani,

„societăţile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forţe: inteligenţa şi puterea”.

Cred că dacă vom şti să valorificăm şi să armonizăm în politică cele două calităţi de care amintea Nicolae Titulescu, vom reuşi să ne ridicăm la aşteptările pe care românii le au, în mod legitim, de la clasa politică.