Angajatorii au vrut să le dea joburi, să le dea cu mult mai mult decât salariul minim, să îi înveţe o meserie, să le arate cum se fac lucrurile pe lumea asta, să îi facă oameni, dar tinerii nu au vrut. Nu au găsit cui să dea joburile, cui să dea cu mult mai mult decât salariul minim, cui să arate cum se fac lucrurile pe lumea asta, pe cine să înveţe o meserie şi să-l facă om. Şi vaaai, era o afacere atât de bună, aveam şi banii de investiţie, produsele, clienţii, tot, dar a trebuit să o abandonez pentru că nu am găsit pe cine să angajez...
 
Nu, nu era o afacere bună, şi nici business planul nu era bun dacă nu aţi găsit angajaţi pentru ea! Dacă de asta nu a pornit, nu e vina şi nici problema tinerilor şi a angajaţilor, în general, ci exclusiv a celui care a gândit afacerea. Au cerut salarii mult mai mari decât merită? Dar cine calculează, stabileşte şi decide cât merită fiecare? În economia de piaţă, dacă nu aţi găsit tineri care să vină la un salariu de 500 de Euro, înseamnă că acei tineri care nu înţeleg, care nu ştiu să facă nimic, care nu sunt, pe care îi doare în, care nu scriu, care nu vă vor plăti pensia merită mai mult!
 
Şi că, dacă-i vreţi în firmă, va trebui să vă refaceţi business planul, să aduceţi mai mulţi bani de acasă, nu să încercaţi să-i schimbaţi pe tinerii care nu ştiu să facă nimic dar cer salarii mari. Pentru că nu veţi reuşi, evident. Cine nu va şti cum se fac afacerile cu angajaţi care nu ştiu nimic, dar cer salarii nemeritate, nu va rezista pe piaţa zilelor noastre...