INTERVIU EXCLUSIV Paulo Coelho, despre adulter şi trădare: „Cel mai mare pericol este vampirizarea unei relaţii“

Scriitorul brazilian Paulo Coelho, căruia îi va apărea în România un nou roman, „Adulter“, spune că, într-o relaţie, secretele fac mult mai mult rău decât sinceritatea. Interviul publicat exclusiv de "Adevărul", prin Editura Humanitas Fiction, a fost realizat de Editura Sextante din Brazilia.

 O tânără soţie nefericită, un amant sălbatic, iată personajele din „Adulter“, noul roman al celebrului scriitor brazilian Paulo Coelho (67 de ani). Romanul, publicat de Editura Humanitas Fiction şi tradus din portugheză de Micaela Ghiţescu, va fi în librăriile din România de pe 2 octombrie. Volumul ilustrează criza existenţială a unei tinere femei din zilele noastre. Autorul, celebru pentru volumele „Alchimistul“ şi „Manualul războinicului luminii“, explorează noi graniţe ale păcatului feminin legate de depresie, infidelitate, rutină şi căsnicie. Lansat în portugheză în aprilie 2014, cu drepturi vândute deja în 45 de ţări, noul titlu al lui Paulo Coelho a devenit bestseller în cele peste 20 de ţări în care a fost publicat până acum, printre care Brazilia, Portugalia, Franţa, Polonia, Coreea de Sud, Statele Unite, Marea Britanie, Spania.

Editura Sextante: De ce aţi ales adulterul ca temă a noului dumneavoastră roman? 

Paulo Coelho: Ţin permanent legatura cu cititorii mei prin intermediul reţelelor sociale şi am remarcat că există mai multe comentarii despre depresie. La început am postat câte ceva despre acest subiect, şi apoi, în mod anonim şi printre alte comentarii, i-am rugat pe ceilalţi să-şi împărtăşească problemele. Spre totala mea surprindere, comentariile lor nu erau despre această suferinţă ci, mai degrabă, despre trădare. Fără să-mi dau seama, a început să se formeze un tipar şi, ulterior, ideea s-a metamorfozat în povestea acestei cărţi.

Perspectivă feminină

Care a fost procesul prin care aţi dezvoltat această temă?

Când postam pe aceste forumuri, niciodată nu m-am prezentat ca autor, ci ca bărbat sau ca femeie care a înşelat sau a fost înşelat/înşelată. Şi ulterior am reusit să înţeleg complexităţile scenariilor dintre doi oameni. Am început să înţeleg dificultatea de a trece peste o trădare, care deseori duce la despărţire, chiar dacă cei implicaţi regretă cele întâmplate.

Am observat că numitorul comun al multor dintre aceste poveşti auzite e căsătoria, şi ca adulterul e forma de tradare cea mai des întâlnită (lucru care mi s-a părut cu atât mai interesant). Atunci am început să scriu această carte, care de fapt se scrisese deja singură.

Cum aţi procedat ca să găsiţi această voce feminină şi, ulterior, să o transpuneţi pe hârtie?

Am mai scris din perspectivă feminină şi înainte – în „Unsprezece minute“ am scris din perspectiva unei prostituate; în „La râul Piedra am şezut şi am plâns“ am scris din perspectiva unei femei care îşi caută iubitul. M-am adâncit atât de mult în vieţile acestor personaje despre care am scris, încât graniţele au devenit foarte neclare; uneori, mi-e greu să diferenţiez între vocea mea şi a celorlalte personaje.

Implicarea, calea spre fericire

Protagonista pare să aleagă calea cea mai uşoară. Acesta să fie oare drumul către fericire? 

Mai întâi trebuie să definim cuvântul „trădare“. Cu siguranţă nu e o cale care să-mi fi adus fericirea, sau cea pe care aş alege-o. Pentru a face alegerea corectă, trebuie să înţelegi că o căsnicie nu e un lucru static. Este dinamic şi într-o continuă schimbare. Poţi rămâne căsătorit cu aceeaşi femeie timp de zece ani şi să crezi că este aceeaşi persoana cu care te-ai însurat, dar nu este aşa. Ea a evoluat şi, cel mai probabil, la fel şi tu. Calea către fericire este implicarea.

Care este cel mai mare pericol pentru o relaţie între două persoane? 

Cel mai mare pericol este „vampirizarea“ relaţiei şi faptul că poţi ajunge să crezi că vei rămâne în acea relaţie pentru totdeauna.                                                                                                                         Foto: Niels Ackermann

Dacă eşti cu cineva, dragostea trebuie sa fie elementul principal al respectivei relaţii; nu poţi să te bazezi pe alte lucruri cum ar fi slujba sau copiii că vor remedia eventualele probleme ale relaţiei. Trebuie să fii cu cineva care să te facă să te simţi fericit(ă) că trăieşti; făra asta, e greu să mergi înainte.

Importanţa iertării                                                                                                                                             

Învinge dragostea totul?
Da. cel mai bun exemplu este Iisus care iartă şi mântuieşte. Eu înţeleg importanţa iertării. Cred că am trecut cu toţii prin asta; dragostea şi iertarea sunt esenţiale pentru o relaţie sănătoasă. Dar odată cu acestea apare şi conflictul. Conflictul este un lucru perfect normal, şi unii chiar îl recomandă. Contrar părerii generale, el este un lucru necesar pentru menţinerea unei relaţii. 

Sunt căsătorit de 34 de ani (n.r. cu Christina Oiticica) şi chiar şi în ziua de azi mai avem diferenţe de gândire. Evident că am avut şi momente grele, dar întotdeauna am mers mai departe.

Sunteţi de acord cu proverbul „Ignoranţa este binecuvântare“? 

Nu, primele mele cărţi au fost scrise în exil.  Necunoaşterea doar ne intensifică emoţiile. Oamenii se pot amăgi. Putem, desigur, să ne minţim, dar secretele fac mult mai mult rău decât sinceritatea.

(Interviul cu Paulo Coelho, realizat de Editura Sextante din Brazilia, este publicat de „Adevărul“, în exclusivitate în România, prin intermediul Editurii Humanitas Fiction)

Foto: Site Paulo Coelho (www.paulocoelho.com)

O jurnalistă adulteră

Personajul Linda, din romanul „Adulter“, a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă : este o jurnalistă de succes, are o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi şi o casă luxoasă în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte. Într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziaristă se redeşteaptă o pasiune de mult uitată.

165 de milioane de cărţi vândute

Paulo Coelho s-a născut la Rio de Janeiro în 1947.

Cărţile sale traduse în 80 de limbi şi editate în 170 de ţări atingând, până în prezent, vânzări de peste 165 de milioane de exemplare în întreaga lume.
În România, cărţile lui Paulo Coelho s-au vândut în peste un milion de exemplare.
Cel mai recent roman al lui Paulo Coelho, „Adulter“, a fost, în septembrie, pe locul 2 în celebrul clasament al bestsellerurilor din „The New York Times“.
Înainte să devină un adevărat fenomen literar, a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viaţa şi cariera.
I s-au decernat 115 premii şi distincţii internaţionale, iar în 2007 a fost numit Ambasador al Păcii pentru Naţiunile Unite.
Printre cele mai de success titluri ale lui Paulo Coelho se numără: „Jurnalul unui Mag“ (1987), „Alchimistul“ (1988), „La râul Piedra am şezut şi-am plâns“ (1994), „Al cincilea munte“ (1996), „Manualul războinicului luminii“ (1997), „Veronika se hotărăşte să moară“ (1998), „Diavolul şi domnişoara Prym“ (2000); „Unsprezece minute“ (2003), „Învingătorul este întotdeauna singur“ (2008).