Costel Crangan

Jurnalist

Când lefurile demnitarilor se multiplică ameţitor şi sfidător, când cei puşi să apere legea se sărută pe gură (apropo, gestul este simbolul legământului tăcerii în Mafie) cu interlopii, când nici măcar egalitatea în faţa Fiscului nu mai există (căci se dau scutiri pe bandă rulantă, pe filieră politică), aproape că îţi vine să crezi că speranţa poporului român nu vine din latura lui optimistă, ci dintr-o incurabilă prostie.

„Agora” a devenit atât de vastă, încât filtrele bunului-simţ aproape că au dispărut, căci fiecare poate spune lumii orice, fără să existe vreo restricţie (legală, morală, teritorială etc). Pare un model ideal la nivel filosofic, însă este clar că n-ar fi rău dacă ar fi bine, ca să parafrazez un filosof fotbalistic în viaţă.

Prins între delirul sincer şi disciplina făţarnică de partid, deputatul Nicolae Dobrovici Bacalbaşa a ales prima cale, care - iată! - l-a adus în prim-plan după scandalurile repetate din Parlament. Cine este, de fapt, omul care, probabil, va rămâne în istorie ca fiind părintele „vasluienizării” politicii.

Vezi mai multe