Despăgubiri uriașe cerute statului român de către urmașii unui polițist anchetat pentru corupție, dar achitat

Urmașii comisarului-șef Nelu Fediuc, fost șef al Sectorului Poliției de Frontieră Siret, au cerut despăgubiri din partea statului român în valoare de 500.000 de euro. Prima instanță, Tribunalul Suceava, a decis însă să nu acorde cu titlu de daune nici un leu.

Imagine din momentul reținerii comisarului Fediuc, în 2014 FOTO Arhiva Adevărul

Dosarul care stă la baza întregii povești a fost instrumentat de Direcția Națională Anticorupție (DNA), care în luna iulie a anului 2014 anunța, printr-un comunicat remis presei, că șeful Sectorului Poliției de Frontieră (SPP) Suceava, Lucian Solcan, comisarul şef Nelu Fediuc, fost şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, şi cămătarul Paul Pîrjolea au fost reţinuţi sub diferite acuzații de corupție.

Lucian Solcan, la data comiterii faptelor ofiţer în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Suceava, era acuzat de trafic de influenţă în formă continuată şi abuz în serviciu. Paul Pîrjolea era anchetat pentru camătă, iar comisarul şef Nelu Fediuc, şef al Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret a fost reţinut pentru luare de mită şi influenţarea declaraţiilor.

Ce susținea DNA în 2014

Procurorii DNA susţineau, în amintitul comunicat, că în perioada 2008-2009, în calitate de ofiţer SIPI Suceava, în timpul investigaţiilor în dosarul care viza gruparea de contrabandişti de ţigări condusă de comisarul şef Nelu Fediuc şi preotul botoşănean Dumitru Horga, Lucian Solca şi-a exercitat defectuos atribuţiile de serviciu, „încălcând dispoziţiile privind securitatea naţională şi protecţia informaţiilor clasificate, potrivit cărora serviciile specializate în culegerea şi prelucrarea de informaţii au posibilitatea de a folosi informatori de teren, reprezentând surse secrete umane, cu condiţia însă, ca aceste persoane să fie protejate în cursul procesului penal astfel încât identitatea lor să rămână secretă”.

„În cazul unui martor denunţător, după ce inculpatul Solcan Lucian l-a folosit ca sursă de informaţii i-a dezvăluit ulterior identitatea, în cadrul procesului penal”, arătau procurorii DNA Suceava.

Aceștia au precizat faptul că Nelu Fediuc a pretins și a primit, în perioada 2008-2012, taxă de protecţie de o serie de contrabandiști. Potrivit procurorilor, dacă la început suma percepută de ofiţerul de poliţie de frontieră era de 200 de dolari pe lună, ulterior pretenţiile sale au crescut la 500–1.000 de euro pe lună, iar într-un caz a solicitat şi favoruri sexuale.

Procurorii DNA susţine că în septembrie 2008 Nelu Fediuc i-a oferit 12.000 de euro femeii care-l acuza de infracțiunile cu tentă sexuală pentru a-şi retrage denunţul formulat împotriva lui. „În perioada iunie – iulie 2014, prin intermediul inculpatului Gheorghe Robu, trimis în judecată în acelaşi dosar, pentru infracţiuni de corupţie, a încercat să determine un alt martor denunţător prin metode de intimidare, să-şi retragă denunţul formulat în împotriva sa, a altor vameşi şi ofiţeri de poliţie de frontieră”, se arăta în ordonanţa de reţinere a ofiţerului.

La mijlocul lunii iulie 2014, Tribunalul Suceava a acceptat propunerea DNA Suceava de arestare preventivă pentru 30 de zile a comisarului şef Nelu Fediuc. Arestul preventiv a fost prelungit ulterior.

În octombrie 2017, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul Nelu Fediuc la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de cinci ani şi şase luni pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

Judecătorii suceveni au dispus confiscarea de la inculpatul Nelu Fediuc suma de 7.300 de dolari, a sumei de 900 de lei, indisponibilizarea şi aplicarea sechestrului asigurator asupra unui număr de 37 de sticle cu băuturi alcoolice ridicate la percheziţia domiciliară făcută la Fediuc.

Achitat de instanța superioară, moare la doar 55 de ani

Ulterior, însă, cauza a luat o altă turnură. La instanța superioară (Curtea de Apel) fostul comisar șef al SPP Siret este achitat pentru o parte dintre acuzații, iar cealaltă parte rămânând în stare de judecată, într-un dosar conex.

Nelu Fediuc nu mai apucă însă să vadă soluția din al doilea dosar. El moare pe 29 decembrie 2018. Avea 55 de ani și în ultimii trei ani fusese internat de mai multe ori în spital deoarece avea mai multe afecțiuni medicale cronice. De altfel, se pensionase de aproximativ trei ani. După dispariția sa prematură, al doilea proces penal a încetat de facto, fără soluție.

Familia crede că procesul penal i-a agravat bolile

Pornind de la premisa că Nelu Fediuc nu a fost niciodată condamnat la o pedeapsă penală definitivă (ba chiar în unul dintre dosare a fost achitat), moștenitorii fostului polițist au deschis un proces împotriva statului român prin care cer daune de 500.000 de euro.

Zilele trecute, prima instanță, Tribunalul Suceava, a decis însă să nu acorde cu titlu de daune nici un leu, judecătorii invocând că solicitarea adresată justiției nu îndeplinește condițiile cerute de lege.

„Pornindu-se de la durata excesivă a procedurilor, care reprezintă de altfel premisa în soluţionarea pretenţiilor reclamantei, tribunalul constată că împotriva numitului Fediuc Nelu cercetările penale au fost demarate în anul 2014, când în dosarul nr. 38/P-2008 al DNA, organele de cercetare penală au formulat şi propunerea de arestare preventivă, cercetare care a continuat şi în faţa instanţelor penale şi care s-a finalizat prin achitarea acestuia. Or, cercetarea penală nu este supusă unor termene limită deoarece este necesară administrarea mai multor probe în temeiul cărora organele de urmărire penală pot concluziona asupra existenţei sau nu a elementelor şi indiciilor temeinice ale infracţiunilor săvârşite”, se afirmă în motivarea sentiței, care nu este defintivă.

„Aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale, precum şi prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţa curţii, respectiv complexitatea cauzei în fapt şi drept, comportamentul părţilor în proces şi comportamentul autorităţilor statale competente. În ceea ce priveşte termenul rezonabil în materie penală, art. 6 paragraf 1 CEDO recunoaşte oricărei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni dreptul de a obţine, într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia şi legalitatea acuzaţiei ce i se aduce. Însă, aprecierea trebuie să ia în calcul justul echilibru ce trebuie menţinut între exigenţa celerităţii procedurilor judecătoreşti şi principiul general al unei bune administrări a justiţiei, în legală măsură consacrat de art. 6”, mai precizează Tribunalul.

„În cauza de faţă, în analiza caracterului rezonabil al termenului, instanţa va avea în vedere natura cauzei, importanţa pe care aceasta o prezintă pentru reclamant, complexitatea cauzei prin prisma numărului celor acuzaţi şi al martorilor audiaţi, volumul dosarului şi dificultăţile care au ţinut de administrarea probelor, respectiv de investigaţiile ce au trebuit desfăşurate pentru soluţionarea cauzei penale în care numitul Fediuc Nelu a fost în cele din urmă achitat definitiv”, continuă motivarea deciziei.

„Aşa cum a reţinut şi ÎCCJ prin decizia nr. 646 din 23.02.2018, simplul calcul al duratei procesului penal nu este suficient pentru reţinerea unei concluzii cu privire la respectarea sau nerespectarea termenului rezonabil, această apreciere putându-se contura doar prin intermediul întârzierilor imputabile autorităţilor judiciare. Abia după stabilirea duratei nerezonabile a procedurii judiciare este posibilă identificarea şi repararea prejudiciului cauzat anume acelui care decurge exclusiv din întârzierile imputabile autorităţilor judiciare. În cauza de faţă, tribunalul apreciază că durata procedurii în ansamblu este justificată, neaflându-ne în situaţia în care se poate invoca încălcări ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraf 6 din Convenţie. De altfel, în CCP legiuitorul a prevăzut contestaţia privind duratei procesului penal, scopul său fiind acela de a remedia încălcarea dreptului la îndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală şi de judecată, mecanism procedural de care defunctul Fediuc Nelu nu a uzat”, a mai arătat judecătorul cu privire la durata cercetării penale și a procesului în sine care l-a avut în prim-plan pe comisarul-șef Nelu Fediuc.

Arestarea nelegală, respinsă de la despăgubiri de judecător

Judecătorul a analizat și un alt punct ridicat de urmașii ofițerului, și anume faptul că acesta s-ar fi îmbolnăvit ca urmare a cercetărilor penale, dar și acest capăt de cerere a picat în fața judecătorului de la Tribunalul Suceava.

„În cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între afecţiunile ce au fost dobândite de către numitul Fediuc Nelu pe parcursul cercetărilor penale şi faptul că acestea sunt urmare a cercetărilor, după cum nu s-a dovedit nici că decesul a survenit ca urmare a afecţiunilor suferite urmare a cercetărilor la care a fost supus acesta. La dosar a fost depus istoricul medical al defunctului, însă nu s-a efectuat o expertiză (partea renunţând) din care să rezulte o astfel de legătură de cauzalitate, care să justifice afirmaţiile reclamantelor. Instanţa nu înlătură situaţia existenţei unor suferinţe de ordin moral încercate de către reclamante dat fiind calitatea acestora de soţie, respectiv fiică, însă apreciază că acestea sunt inerente, având în vedere situaţia în care s-a aflat numitul Fediuc Nelu, aceea de persoană împotriva căreia s-au efectuat acte de cercetare penală, care însă nu justifică acordarea de daune morale, inclusiv prin raportare la motivele invocate în susţinerea acestora, cu referire la durata excesivă şi la legătura de cauzalitate menţionată anterior”, se arată în motivarea instanței de judecată.

Un alt aspect reclamat a fost acela că Nelu Fediuc a fost privat nelegal de libertate atât în cursul cercetărilor penale, cât şi pe parcursul judecării dosarului, iar în acest sens acesta este îndreptăţit la prejudiciul moral suferit.

„Privarea nelegală de libertate în cursul procesului penal trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheiere definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei. În ceea ce priveşte privarea de libertate dispusă în cursul cercetărilor penale, după cum se poate observa măsurile privative de libertate luate împotriva acestuia nu au fost revocate de instanţă, mai mult aceste măsuri au fost menţinute, respectiv înlocuire şi au fost justificate de necesitatea finalizării cercetărilor penale, de o eventuală sustragere de la urmărirea penală a acestuia, iar în raport de complexitatea cauzei, existau probe sau indicii temeinice în sensul că acesta a săvârşit fapta penală pentru care era cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezenta pericol pentru ordinea publică, modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale justificând măsurile luate. Or, în cauza de faţă reclamantele solicită ca instanţa civilă să constate caracterul nelegal al privării de libertate a defunctului Fediuc Nelu, ceea ce contravine prevederilor art. 539 CPP, cu referire la procesul penal, iar în ceea ce priveşte luarea acestor măsuri pe parcursul cercetării penale din dosarul DNA, acestea nu au fost revocate de instanţă, sens în care nu se poate concluziona asupra nelegalităţii acestora”, menționează judecătorul.

„Referitor la pretenţiile reclamantelor de constatare a îndreptăţirii lor la iniţierea acţiunii pentru repararea prejudiciului cauzat acestuia cu consecinţa obligării statului la plata către reclamante a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale cuvenite acestuia, se reţine că aceste pretenţii au în vedere tocmai prejudiciul moral cauzat acestuia urmare a privării nelegale de libertate şi a duratei excesive a procesului penal, ce a condus la afectarea şi deteriorarea stării de sănătate a acestuia şi implicit la decesul acestuia. Neputându-se reţine caracterul nelegal al măsurilor privative de libertate, precum şi al încălcării termenului rezonabil de soluţionare a cauzei consacrat de art. 6 CEDO, nu se poate susţine existenţa unui prejudiciu moral, cu atât mai mult cu cât nu au fost invocate aspecte ce ţin de imaginea persoanei defunctului, ceea ce ar fi condus într-o oarecare măsură la îndreptăţirea la despăgubiri care să fie solicitate de reclamante”, se mai menționează în motivarea instanței de judecată.